Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Editura LiterNet  Sageata  Teatru

Versiunea în limba românăEnglish versionVersion françaiseČeský

Matei Vişniec: Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia

ISBN: 973-85948-1-2
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
De ce să pui în scenă un text ca Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia
Grégoire Couette
Descarcă în format pdfAlte formateDescarcă în format HTML arhivat zipDescarcă în format Microsoft ReaderCiteşte în format HTML
Este o întrebare care mi-a fost pusă frecvent la festivalul de la Avignon, însoţită de mici comentarii în genul: "Nu este comercial", "Nu este uşor de înţeles", "Subiectul este dificil, înspăimântător", etc.

De fapt, trebuie să spun, că tocmai pentru aceste motive am decis să montez acest text: sunt profund convins că una dintre menirile teatrului este aceea de a ne pune întrebări, de a ne interoga, de a ne face să ne îndoim de certitudinile noastre.

Îmi pare că teatrul are ca funcţie (a avut-o întotdeauna, istoric vorbind) să denunţe şi să critice societatea, pentru a informa, pentru a face să se dezvolte o formă de conştiinţă, pentru a obliga spectatorul să reflecteze atingându-l în propria-i sensibilitate.

Din această cauză, îmi pare fundamental să apărăm texte, ca acesta al lui Matei Vişniec, luându-ne chiar riscul de a monta spectacole dificile în care se vorbeşte despre violuri, cimitire, suferinţă şi speranţă.

Textul a putut fi adus pe scenă, pentru că deşi Vişniec a scris o piesă bazată pe fapte reale, la care a avut acces graţie faptului că a lucrat la RFI (Radio France International), totul a fost umanizat de modul în care îşi tratează personajele.

Povestea acestor două femei m-a mişcat, pentru că suferinţa lor depăşea cu mult cadrul unui război local, oricât de îngrozitor ar fi fost el: violul, ca tehnică de război îl găsim şi în Ruanda... şi în alte părţi.

Matei a reuşit să universalizeze tema confruntând durerea lui Kate cu cea a Dorrei, punând în opoziţie o femeie care nu are trecut cu una care resimte istoria, plasând în centrul dezbaterii dreptul la viaţă faţă în faţă cu nebunia ucigaşă.

Într-un cuvânt, această piesă de Vişniec, ar putea fi definită ca o permanenţă a memoriei: să nu se uite că acolo nimic nu e rezolvat, dar şi că peste tot în lume bestia inumană poate oricând să reapară.




0 comentarii

Spacer Spacer