Fragment
ALICE IN ŢARA MINUNILOR
(călătorii imaginare)
Alice a fost întotdeauna, în imaginaţia mea, nepotrivit de mare. Nepotrivit îmbrăcată pentru o călătorie, nepotrivit de neglijentă cu ciorapii ei dungaţi. Uşa întotdeauna prea mică, personajele din poveste prea grăbite ca să se uite la ea, iepurele alb prea nesuferit din cauza ceasului ăluia al lui, cărţile de joc prea colorate, zâmbetul pisoiului prea fără pisoi, lichidul miraculos din sticluţă prea incolor pentru un lichid făcător de minuni. Povestea - prea captivantă printre atâtea încâlcituri. E straniu cât de simplu poţi înţelege o poveste dacă ţi-o şopteşte cineva la ureche. Ţi se pare firesc să ţi-o imaginezi rotundă ca o pecete şi o dată ce devii părtaşă parcă la un secret, numele adevărate ale personajelor fac parte parcă din taină... eu merit sa fiu părtaşă până şi la cea mai ascunsă taină.
Tot ce simt eu că trebuie să simt, eu merit.
Nu-mi cere chiar imposibilul, oricât de condamnată la inepuizabil aş fi.
Acum mi-e imposibil să privesc simplu o femeie nepotrivită cu propria ei poveste, dacă e atât de potrivit de mare şi atât de uluitor de frumoasă şi perfect pregatită pentru o călătorie, cu dungile ciorapului creionând erotic piciorul tras în mătase... Lasă deci taina la locul care este şi ascultă mai bine dicţionarul de simboluri care ne învaţă că dacă aurul înseamnă nemurire, iar pietrele sunt oameni, toate metodele de alchimie spirituală sunt permise.
Piatra pe care mi-o doresc este tinctura mea de aur, piatra tuturor înţelepciunilor...
CASA ARGINTARULUI
Pe o stradă, undeva, se afla casa argintarului. Casa argintarului are la ferestre mici obiecte filigranate, din argint, aşezate deasupra în nişte nişe la vedere.
Obiectele, delicate aţe împletite şi înnodate în pietre roz, păstrează închise etanş în ele memoriile unei zile, înşirându-le, ca un reflex perlat.
Obiectele, dantelării şi preţiozităţi bătute în arginturi coclite, privelişti în lumini, din care gândul amestecă umbre desfăcând o fiecare seară, în alte grafii.
Obiectele, ţesături mulate pe forme simple învârtite, ca un penel ce amestecă valul risipit cât să picteze apoi din el o simplă acuarelă...
Obiectele, recipiente ce-au prins în ele fircălituri de roşuri, să poată, apoi, noaptea să le descâlcească...
Obiectele, arginturi ce închid ca într-o chisea portocaliul zahărului cristal peste măruntul zilei noastre, în praf de risipiri...
Aţe încâlcite în obiecte preţioase leagă sufletul... În drumul său, prin spirale de alb se lasă muiate luminile din umbre...
Casa argintarului are în nişe obiecte din argint filigranat ce decorează subtil ferestrele. Şi ele sunt atât de neapărate şi atât de liber puse la vedere, încât nimănui nu-i trece prin gând să le fure...
