Supravieţuirea adevărului integral
Radu-Ilarion Munteanu
A doua carte pe care Radu Cosaşu o propune editurii LiterNet.ro este, în mai mare măsură decât prima (Un august pe un bloc de gheaţă), un pariu, un exerciţiu cu instrumentul preferat, foarfeca, şi un omagiu implicit adus artei montajului."Un august...", roman deghizat, alcătuit prin montajul ştirilor de ziar, reeditat în format electronic, după o perioadă ce conferă figurilor comune ale prezentului primei ediţii un straniu aer de ficţiune, ocupă un loc important în topul preferinţelor publicului LiterNet.ro. O provocare suplimentară pentru cartea pe care editura o lansează acum, când substanţa textuală supusă operaţiei de montaj este literatura cosaşiană însăşi.
"De mult îmi doream să scriu o carte care să suporte subtitlul «Cosaşu par lui même»", mărturisea autorul când discutam despre alegerea celei de-a doua cărţi pe care să ne-o ofere. Ar fi de efect să pretind că aş fi fost sceptic, dar n-ar fi nici adevărat, nici inteligent. Dimpotrivă, am frisonat aticipativ şi... am aşteptat. Nu pasiv, ci făcând propriile pariuri. Aveam să fiu surprins, dar am încercat acel nobil mod de surprindere pe care ţi-l oferea, odată, lectura canonicelor romane ale Agathei Christie: Structura şi succesiunea textelor alese m-a surprins prin prospeţime, logică post festum şi, cum excelent observa criticul Paul Cernat în prefaţă, muzicalitate.
Muzicalitate şi conotaţie muzicală. Simultan. Nu avea cum să nu fie aşa, nu am de gând să insist unde demonstraţia prefeţei e limpede.
Legenda lui Radu Cosaşu - colportată între alţii de chiar d-sa, în prozele de început ale ciclului "Supravieţuirilor" - spune că ar fi fost uns ca scriitor "serios" la începutul anilor '70, odată cu primul volum al acestora, de către însuşi Marin Preda, la acea dată director al editurii "Cartea Românească", sub egida căreia a apărut, în primă instanţă, toate cele şase volume, de-a lungul a 17 ani. Nu e aici locul de a ne pune întrebarea cum i-a scăpat "monşerului" o carte precum "Un august pe un bloc de gheaţă", pe care aş îndrăzni să-l socotesc adevăratul debut în literatura de substanţă, după "deşertul roşu" al romanticei perioade proletcultiste, altceva e aici de amintit. În aceiaşi ani 70 în care criticii, confreria amicilor şi marele public, luau act de dimensiunea gravă a seducătorului scris cosaşian, circula, mai ales în acel mediu intermediar mai sus numit, butada tadru-ironică ce-l considera pe autorul cronicilor sportive, de cinematecă, de trei secunde şi al nuvelelor autopsihanalitic-cathartice "cel mai bun scriitor dintre jurnalişti şi cel mai bun jurnalist dintre scriitori". Butadei, cu transparentă trimitere la Saint Éxupéry, scriitorul îi răspunde, subtil dar decis, prin chiar titlul unuia dintre volumele de "Supravieţuiri": "Meseria de nuvelist".
Radu Cosaşu se consideră, cu humorul său inimitabil şi inefabil, "de naţionalitate bucureştean, de meserie nuvelist". Ceea ce nu-l împiedică să-şi fi compus celebrul epitaf, la fel de tare ca butadă: "Aici zace un om care a vrut să fie cronicar sportiv şi a fost".
De ce rememorez, în pragul lecturii dumneavoastră, stimaţi liternauţi, aceste butade? Simplu, deoarece ele oferă cheia de înţelegere a cărţii, formula ei şi sunt perfect demonstrate de textul cărţii.
Conştient de subtitlul "...par lui même", Radu Cosaşu alătură în această carte de montaj reportaje, cartuşe editoriale, fragmente de proză, o nuvelă întreagă, cronici de cinematecă, un fragment de roman, iar efectul e de o omogenitate stilistică deloc suprinzătoare pentru acei connaisseurs de care vorbeşte prefaţatorul.
De ce acest montaj este mai degrabă un "plat à la chinoise" decât un mozaic, de ce nu este un cocktail şi în nici un caz un ghiveci, veţi descoperi îndată. Veţi vedea că primează liniile mari, temele majore, ethosul cosaşian concentrat (şi concertat!) asupra unor iluzorii deferenţe de scriitură.
Les connaisseurs îşi vor avea porţia de savoare rezervată. Dar, dacă s-ar reduce doar la această ţintă, ar fi foarte puţin. Impresia pregnantă a redactorului e că scriitorul se adresează în principal celor ce l-au descoperit cu ocazia "August..."-ului şi nu în ultimul rând celor care-l vor descoperi chiar acum.
