Coperta cărții
Teatru
978-973-122-149-6

Descarcă pdf

O carte picată din viitor

DINĂUNTRU este o carte esenţială pentru mediul universitar şi pentru peisajul teatral românesc. Ca şi spectacolele lui Cristi Popescu, cartea DINĂUNTRU apare în peisajul universitar şi teatral românesc ca picată dintr-un viitor, sper eu nu foarte îndepărtat.

Sunt foarte puţine cărţi - sunt mai degrabă eseuri, articole sau fragmente din tezele de doctorat via Bologna - care se axează pe o metodologie a predării regiei de teatru în spaţiul cultural românesc; cartea DINĂUNTRU prezintă structura unui curs de regie de teatru, foarte atent structurat, cu teme, obiective, descrieri şi în plus conţine per ansamblu o atitudine esenţială pentru un pedagog, dascăl, profesor, pe care am regăsit-o la Radu Penciulescu, la Valeriu Moisescu: pedagogul teatral este cel care descoperă alături de student teatralitatea prezentului.

Valeriu Moisescu ne spunea că nu poate să ne împărtăşească decât modul în care s-a dezvoltat regia de teatru până la el, şi nicicum ceea ce vom face fiecare dintre noi, modul în care regia de teatru va evolua.

Am regăsit în cartea DINĂUNTRU direcţii, principii pe care am avut şansa să le experimentez ca student al lui Cristi Popescu.

Pentru mine, cel mai important este următorul, cu un puternic caracter etic, moral:
"Traducerea teatrală a vocii unui autor la început de drum mi-a pus probleme etice majore, căci la orice decizie m-am întrebat dacă nu ratez ceva din intuiţiile acestuia, dacă nu trec pe lângă o direcţie pe care nu o depistez, dacă nu înăbuş o intenţie pe care n-o descopăr."

Este o preocupare pe care am regăsit-o mereu la întâlnirile cu Cristi Popescu în ipostaza de profesor sau acea de artist-prieten pe care îl invitam mereu la vizionări ale spectacolelor pe care le-am creat, înainte ca acestea să iasă la publicul larg.

Mai simplu spus: nu cumva eu ca regizor sau ca pedagog teatral cel mai adesea mă rezum numai la ceea ce ştiu şi am experimentat deja şi astfel ajung să îmbrac orice text nou sau student nou cu hainele teatralităţii pe care eu la rândul meu le-am purtat şi poate şi profesorii mei?

Relaţia pedagog-student, asemenea relaţiei regizor-dramaturg, regizor-actor este similară unei expediţii, unei aventuri montane pe cărări nemarcate, nu pe poteci bătute şi marcate şi re-re-re-marcate.

Edward de Bono spune în Gândirea laterală că nu poţi descoperi nimic, nu poţi asimila nimic dacă sapi o groapă acolo unde a mai săpat cineva, de fapt nu sapi nicio groapă, doar adânceşti una deja existentă.

Am învăţat şi experimentat alături de Cristi Popescu felul cum ascult şi văd. Mereu ne atenţiona că important este să vedem, să căscăm ochii mari. "Ochii mari" aşa spunea mereu. Ajunseserăm să ne curgă lacrimi şiroaie de la "căscat ochii mari" căci pe vremea aceea în micuţele săli de curs de la UNATC se fuma şi se fuma mult!

Ne-a învăţat să căutăm mereu să înţelegem şi să reţinem ceea ce vedem şi să argumentăm mereu în cunoştinţă de cauză, nu să batem câmpii.

Am descoperit alături de profesorul Cristi Popescu faptul că atenţia noastră ca studenţi regizori ar trebui să fie într-o permanentă dinamică. La cursul pe care îl făceam cu Cristi Popescu, Teatralitatea Mileniului III, ne determina să existăm mereu într-un context universal. Cel mai adesea, mulţi dintre noi ne complacem să ne manifestăm numai în limitele celui de-al patrulea cerc al atenţiei via Stanislavski. Mulţi dintre noi ne rezumăm numai la ceea ce se întâmplă strict în jurul nostru, atât cât putem "atinge", "atât cât putem vedea / auzi". Cristi Popescu ne încuraja mereu să ne extindem atenţia asupra a ceea ce se întâmplă în lumea largă, fix în acel moment şi să corelăm demersul nostru, căutările noastre artistice şi umane cu ceea ce se întâmplă în lume!

Tot de la profesorul Cristi Popescu am descoperit un adevăr cu care mă confrunt mereu. Cristi ne spunea că ar trebui să ne ferim de situaţiile în care, în urma participării la întâlniri internaţionale, festivaluri, burse, etc plecăm de acolo cu convingerea că "tot noi suntem mai buni, dom'le". Cristi ne spunea că e mare păcat ca de la astfel de întâlniri umane şi artistice, din lumea largă, să ne întoarcem şi mai plini de noi, şi mai fuduli şi să nu descoperim nimic nou pentru evoluţia noastră, nicio întrebare care să ne frământe. "Plecaţi cu întrebări, nu cu certitudini!" Asta ne spunea profesorul Cristi Popescu.

Vă invit să-l descoperiţi pe Theodor Cristian Popescu în ipostaza de pedagog, de profesor citindu-i cartea DINĂUNTRU sau de ce nu, înscriindu-vă în ultima promoţie la masteratul de regie teatru pe care îl coordonează la Universitatea de Arte Târgu Mureş.

(februarie 2020)

0 comentarii

Publicitate

Sus