Roman?
Geta Rossier
"un tip care scrie o carte, nu se poate spune că nu e optimist, ba chiar mai mult, de o naivitate funciară, incurabilă, a gestului gratuit, sleit înainte de a începe, un om care încă scrie, încă visează să schimbe lumea sau, cel puţin, o parte din ea."
V-aş îndemna să pătrundeţi cartea lui Mihail Gălăţanu aşa cum aţi pătrunde tăcerea, v-aş îndemna să încercaţi să captaţi sunete abia perceptibile, sunete uitate, pentru ca spiritul să fie trezit, penetraţi fiind de întrebările dintre două lumi: Cea Vizibilă - de o parte - şi cea Invizibilă - pe de alta. Două lumi paralele şi clopotele, undeva între, ca fir conductor. Clopote acoperite de uitare. Şi vocea lui Dumnezeu în rezonanţă... Voce pe care, săpând, Sotir, personajul principal, o urmează şi-o cere, în acelaşi timp, drept ghid. Pentru că "cel mai important, (....), este să poţi să cobori în lumea de dincolo, să cauţi sufletul clopotului. (...) El nu mai sună cu sufletul lui. Şi tu trebuie să-i faci rost de un suflet pe măsură". Sotir - care, precum Atlas cu cerul pe umeri, va purta cheia turnării Operei pe umerii săi, ajungând să realizeze visul unui adevărat meşter de clopot: "să intre în inima clopotului".
Toată istoria se derulează "între şi între". Între două lumi: lumea în care Sotir se afundă, solitar, în căutarea acelui "ceva" ce-i va permite să ajungă la glasul clopotului şi lumea celor rămaşi "la suprafaţă", urmând cursul timpului care, şi el, nu bate secundele în acelaşi ritm pentru toţi. Toată povestea pare a se învârti în jurul lui Sotir şi a clopotelor sale, dar, ca orice traseu iniţiatic, aparenta simplitate este un drum înfundat.
Între două lumi, între două bătăi de clopot, Sotir decide: "să nu mai iasă la suprafaţa lumii impure", adâncit în manuscrisul ce se şterge tot timpul, re-scriindu-se singur în acelaşi timp - Carte-Fără-Sfârşit, Carte a Vieţii. "Mintea lui se lumina cu fiecare zi ce trece." Fiind, astfel, pe cale a scrie încă o pagină mitului creaţiei. Încă o pagină sacrificiului pe care orice creaţie, mai ales sacră, îl cere.
"Clopotul nu e altceva decât potirul întors, în care asudă angoasa."
Cartea pe care, azi, Editura LiterNet o oferă cititorilor, se prezintă de la sine. Căci, încă din prima pagină, cititorul e avertizat: va fi "un roman de idei", "un mizerabil plagiat după realitate".
"Mizerabil plagiat după realitate" - rămâne de văzut!
Realitatea, pe care Mihail Gălăţanu o "plagiază" aici, este una cu multiple faţete, între "râsu-plânsu", "un plagiat" supraetajat, în care "stilurile şi vocile se amestecă", "o operă umilă", "o carte fără de păcat", scrisă pentru un singur cititor - cel care o va deschide, fiecare dintre noi! TU!
Nu ne rămâne decât a vă invita să răsfoiţi virtual această "carte, aproape nehotărâtă spre bunătate" care, sperăm, va ajuta "a chibzui asupra luminii dulci pe care o aruncă în jur".
Iar domnului Gălăţanu îi dorim să continue să fie "un tip care scrie", "un om care încă scrie, încă visează să schimbe lumea... sau, cel puţin, o parte din ea"!
