Text virusat de talent
Sanda Cordoș
lovem@il project este – cum altfel? – o poveste de dragoste care începe cu un schimb de mesaje electronice. Îndrăgostit pasional, dar timid, vast îi scrie fetei iubite, lui green, un mail; o clipă, fata se teme că ar putea fi ceva suspect, demn de Recycle Bin, însă, o bună intuiţie o îndeamnă să-l deschidă, să-l citească emoţionată ("mailul la Favorites fu trecut") şi să accepte o întîlnire. lovem@il project este, de fapt, istoria acestei prime întîlniri de dragoste, o întîlnire cu mai multe momente şi cu un parcurs, în felul său, senzaţional. Cei doi se găsesc în oraş, trec întîi pe la "adăpostul lui precar", apoi ajung la casa ca un palat a fetei: în odaia fiecăruia, computerul este, în stadii şi cu manifestări diferite, în defecţiune şi convulsii. Prima întîlnire devine, astfel, o cursă – contra cronometru, infernală – pentru salvarea lui Noty, "calculatoarea" lui, şi a lui Pretzel, "computeraşul" ei.Această poveste (amuzantă, trepidantă şi emoţionantă) este pusă în pagină (în pixeli?) de o tînără scriitoare, Anda Cadariu, care, pe lîngă faptul de a fi foarte familiarizată (acasă) cu dinamica lumii internautice, are o înzestrare artistică remarcabilă. Dovedit deja în textele publicate în revistele Vatra şi Echinox, talentul Andei Cadariu este, o dată în plus, pus în evidenţă. Întîi de toate, autoarea alege – potenţînd umorul şi dinamicitatea textului – să construiască o proză ritmată (la fel ca şi Mircea Nedelciu în Nora sau balada zînei de la Bîlea-lac şi în Jenny sau balada preafrumoasei conţopiste) care reclamă o codificare formală foarte precisă şi, deopotrivă, un grad înalt de dificultate. Capabilă să respecte tiparul ritmic şi să utilizeze un limbaj foarte viu, extrem de actual (al tinerilor de astăzi), autoarea dovedeşte că are capacitatea (rară) de a atinge virtuozitatea în lucrul cu limba română. Ea este, nu mai puţin, o cunoscătoare a ceea ce aş risca să numesc sufletul omenesc. lovem@il project exprimă complexitatea stării de îndrăgostit, exaltarea şi temerile, paşii înainte şi mersul înapoi, descoperirea celuilalt în atitudinile sale esenţiale, dar şi în gesturile şi preferinţele banale. Scenariul iubirii trece acum prin cuvintele celor doi îndrăgostiţi, dar el se relevă mai ales prin povestea tumultoasă a celor două calculatoare ce reprezintă, în alegoria subtil construită de Anda Cadariu, sufletele celor doi ("căci anima şi animus n-au fost inventate de-un tembel") care descoperă – după ce trec prin peripeţii tehnice, adică emoţionale – că sînt dependente unul de celălalt. În limbajul ceremonios de odinioară, s-ar fi putut spune că cei doi simt c-ar fi suflete pereche; acum, ei află că sînt "virusaţi fără scăpare".
Un "virus" rar, al talentului, se găseşte în lovem@il project. M-aş bucura ca cititorii să-i simtă efectul (în acest sens, benefic), iar Anda Cadariu să-l folosească în multe alte construcţii de astăzi înainte.
