Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Editura LiterNet  Sageata  Poezie

Versiunea în limba românăEnglish versionVersion françaiseČeský

Emil Brumaru: Commedia dell'Arte - vol. III

ISBN: 978-973-7893-85-7
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Fragment
Descarcă în format pdfAlte formateCiteşte un fragment

SCRISOARE

O, Leonid Dimov, e seară
Şi trec femei cu trupuri lungi
Ca nişte viespii uriaşe
Pe care nu poţi să le-alungi
Cu mîna leneşă din minte,
Femei cu sîni licenţioşi

Umflaţi de-un înger pneumatic
Pîn' la absurd în pluşuri roş,
Femei ce ne-ar lăsa-n burice,
Plutind pe pîntec, să murim
Fără speranţe, fără apă,
Cum pe corăbii Gordon Pym
Halucinînd vechi etichete
Pe butoiaşele cu spirt.
O, Leonid Dimov, e seară
Şi eu beau singur într-un birt.




DE-AŞ AVEA O SUMĂ FABULOASĂ

De-aş avea o sumă fabuloasă
Mi-aş lua o mie de caleşti
Înhămînd, la fiecare, şase
Dragi femei cu sîni dumnezeieşti
Şi-aş porni bezmetic la plimbare
Hăţuind voios coapsele mari
Şfichiuite, ca din întîmplare,
Cu biciuşca-mi fină de mărar.
Şi-aş umbla prin burguri mai tot anul
Ca să-mi vadă lumea echipajul,
Iar pe capră,-n spate, blond, motanul
Mi-ar păzi onoarea şi bagajul
C-un rubin în dinţi şi trei pistoale
Doldora de gloanţe la centură.
Şi cînd, înspumate, albe, goale,

Ele, mestecînd zăbala-n gură,
Ar izbi nervoase cu piciorul,
Lin oprit alături de fîntînă
Eu le-aş adăpa cu binişorul
Şi le-aş da să pape melci din mînă,
Şi le-aş pune oje moi pe unghii
Şi în coame tragic centrifuge

Izuri iuţi ce-ar răscoli rărunchii
Gloatei desmăţate care muge.
Şi-aş pleca din nou cu spiţa roasă
De zefiri prin vechile poveşti.
De-aş avea o sumă fabuloasă
Mi-aş lua o mie de caleşti!



SCRISOARE

Lui Nichita Stănescu

Oh, Nichita, oh, Nichita
Mă apucă Infinita
Cu o mînă lungă, tristă
Care nici nu mai există...

Cotcodac de prună rece,
Emil stă, Femeie trece
Fleaşcă prin bufetul Zimbrul.
(I-aş lipi acestei moapse
Pupăcioase, ca pe-un timbru,
Sufletul meu cald pe coapse!)

Doamne, ce duioase ţurţuri!
Mi se face mintea ţurţuri
De lumină ţiuită,
Turţuri-Tari topiţi pe plită...

Oh, Nichita, oh, Nichita
Mă apucă Infinita
Cu o mînă lungă, tristă
Care nici nu mai există...



BALADĂ

Eu, îngerul jongler Emil Brumaru,
De Dumnezeu zvîrlit ca zarul
Unui amurg pe-acest pămînt,
Cad, şase-nouă, între sînii
Ce-i ţin pios în palma mîinii
Şi le sărut ţuguiul sfînt.

Nu-i fluture să îmi despoaie
De rouă sufletul, nici ploaie,
Pungi pline cu parfum solid
Să îmi dizolve, în ibrice
Electrice şi inamice,
Iubirea ce în ele-o-nchid.

Pieptarul tăbăcit cu ambră
Mă apără de viaţa tandră.
Citesc, spre-a nu muri, Villon.

Căpşuna-mi lecuieşte guta
Şi te ador în absoluta
Pîlnie grea de gramofon,

Eu, îngerul jongler Emil Brumaru,
De Dumnezeu zvîrlit ca zarul
Unui amurg pe-acest pămînt,
Cînd, şase-nouă, între sînii
Ce-i ţin pios în palma mîinii,
Cad şi le pup ţuguiul sfînt.



SCRISOARE

Lui Radu Petrescu

În fundul acelei provincii
jucam pînă-n zori biliard
cu marele-artist Leonard
o da Vinci.

Pe urmă, tablouri vivante
făceam, printre fluturi, lejer,
cu palidul Alighier
i Dante.

Şi-n ceşti distilam sîni mai rari ca
IDEEA (ce risc îngeresc!)
alături de tristul Francesc
o Petrarca.




DE-AŞ AVEA O SUMĂ FABULOASĂ

De-aş avea o sumă fabuloasă
I-aş lua iubitei blugi feerici,
De-ar ieşi toţi popii din biserici,
Lăsînd nunţi, botezuri, parastase,

Ca s-o vadă-alene cum se plimbă-n
Ţinte şi tigheluri, suflecată.
Ci atunci, pocnind blazat din limbă,
Eu i-aş cere blugii să şi-i scoată,

De-ar cădea trăsniţi pe loc toţi popii
Şi-ar ţîşni buluc din ziduri sfinţii
Bîjbîindu-i trupul ca miopii,
Oh, pînă la pierderile minţii!




FOAIE NEAGRĂ

Foaie neagră Dostoievski,
Hai să ne-nfundăm pe Nevski
Prospekt într-o crîşmă veche,
Să-ţi torn lacrimi în ureche
Şi să fim prieteni scumpi
Şi să ne pupăm pe bumbi.

Rochie cu franjuri mov,
Mi-e urît şi mi-e Cehov.
Tu exişti, eu nu exist,
Trece-trece trenul mixt
Ce ne vine dimpotrivă
Cu locomotivă...

Simt că-ncepe iar deruta,
Eu îmi beau prin baruri suta,
Tu în turnuri stai ca muta,

Fă, crăpa-ţi-ar pergamuta
Din bikini
În craci lungi şi orfelini...



UN DISTIH CU IZ ETERN PENTRU MAIA MORGENSTERN

Apollinaire mi-a spus: "Cînd Maia
Trece prin ploaie, ia foc ploaia!"



CÎNTICEL

(Interpretează Maia Morgenstern)

Spune-mi drept, ce chiloţi ai,
Bleu-jandarm sau galben-pai,
Cînd treci gingaşă-n tramvai
Pe la margine de rai?

C-am înnebunit cu toţii
Să-ţi vedem un pic chiloţii,
Stînd de-o săptămînă-n stăţii
Cu gîtul pe şina roţii!



ALT DISTIH CU IZ ETERN PENTRU MAIA MORGENSTERN

Şade Maia pe răzor
Şi citeşte Kirkegaard!





Notă: Puteţi citi integral acest volum descărcând gratuit varianta pdf Acrobat Reader.




2 comentarii

  • exercitiu
    Catana, 12.08.2010, 03:03

    Exercitiu posibil: din cei doi cîini ai timpului, extrage unul; ce imagini percepi atunci?


  • Eu sunt mai sărac cu duhul...
    gillcv [membru], 06.07.2009, 14:43

    <<... o spectatoare s-a arătat interesată de cele ce vrea să spună poetul în poezia Apocrifă, pe care acesta tocmai o citise, iar eu o citez:

    "Timpul ceasurile-şi plimbă
    Îmbrăcate în civil.
    Dintr-un cîine curge-o limbă.

    Apoi trece-o săptămînă.
    Cuiul intră în perete
    Şi găleata în fîntînă.

    Şi-n bucătăria pură
    Cănile se coc şi-aşteaptă
    Atîrnînd cu apa-n gură".

    Emil Brumaru, conştient de neînţelegerea uriaşă căreia îi era victimă - în fond, ascultătoarea sa voia o "traducere" în termeni realişti, mimetici, a unui text eminamente nemimetic - a răspuns rimbaldian, adică a recitit pur şi simplu poezia. >>

    Dar poate că nu voia o <"traducere" în termeni realişti, mimetici>, poate că voia pur şi simplu să înţeleagă! O fi, n-o fi "realism socialist" eu cred că orice artist (adevărat!) încearcă, în orice operă artistică (adevărată!), să exprime CEVA!!! (altfel, vorba cuiva uitat de mulţi: "... din coadă au să sune"). Poate nu reuşeşte perfect dar asta-i altă gâscă-n altă traistă.

    Acel "CEVA" explicitat în limbaj ESTE explicaţia!

    Din păcate există o groază de situaţii când acel "CEVA" ... nu există!
    DAR dacă totul este adevărat, sincer, original însă artistul nu poate explica, există mai multe posibilităţi (pe astea le văd eu):
    i/ nu se pricepe la explicaţii;
    ii/ acel "CEVA" exprimat prin respectiva operă este confuz, neclar şi pentru el şi-atunci nu prea poate să explice (dar ceva-ceva tot ar putea încerca să spună...)
    iii/ nu există cuvinte în limbaj (dar ar putea inventa ceva, prin analogie... ) ca să exprime.
    iv/ nu există cuvinte în limbaj şi nu se pricepe să inventeze.

    <>

    Aşadar Mallarmé nu zice că opera de artă NU poate fi înţeleasă ci că trebuie îndeplinite anumite condiţii (să nu fii chiar prost, să ai ceva pregătire literară, ...).
    Dar atunci, o persoană care "îndeplineşte" condiţiile necesare (şi are şi ceva "talent" la exprimare) n-ar putea să ne "lumineze" şi pe noi aştia mai "săraci cu duhul" ?

    <>

    Dacă înţeleg bine, acele "CEVA"-uri exprimate în poeziile lui nu sunt exprimate integral (dar există, oare, ceva exprimat integral în artă? atunci ar fi ştiinţă!) şi atunci depinde de capacitatea de înţelegere şi de "experienţa de viaţă" a fiecăruia şi, ca atare, există mai multe interpretări (opera respectivă fiind "sâmburele" comun al tuturora), adica este vorba de faimoasa "opera aperta"!
    ... dar se inţelege câte ceva (chiar dacă fiecare inţelege altceva)!!!

    Provocare!

    Puteti să-mi spuneţi ce-aţi înţeles din poezia respectivă, ce v-a evocat, ce v-a sugerat, ce sentimente a trezit, ce imagini, ce experienţe de viaţă, ce ...?


Click pentru a mări coperta


ALTE CĂRŢI

Sageata Emil Brumaru: Commedia dell'Arte - vol. II
Sageata Emil Brumaru: Commedia dell'Arte


CATALOG

Sageata Cărţi pentru copii
Sageata Eseu
Sageata Fotografie & Arte plastice
Sageata Jurnalistică
Sageata Palimpsest
Sageata Poezie
Sageata Proză scurtă
Sageata Roman
Sageata Scenarii
Sageata Screensaver
Sageata Teatru


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer