la tineretului noaptea tîrziu sînt flori strecurate lîngă uşi prea bine păzite cînd liftul stratifică între etaje nuga şi cocos vitrina-i cam strîmtă pentru manechinul cu pîine prăjită şi pianul cu 5000 de lei stau prin vecini alungat de prea multă fobie aşteptînd să se-ntîmple un vis cu vacanţă-n paris
depresie zece
nu mai eşti simplista care-mi tulbură ochiul îngust şi decorul absent cînd lumea dansează tango printre mese cu vin alb şi roşu în ritmul radioului obosit nu mai eşti banala poveste a geniului ratat cînd rînjetul cretin inundă încăperea şi nici omul orchestră la festivalul proştilor deghizaţi şi nici femeia fatală confundată cu o tîrfă de cartier mărginaş sau ceea ce gîndul meu primitiv caută disperat printre mizeriile cotidiene nu eşti zîmbetul ascuns în suferinţe conjugale prea uşor acceptate şi eu ştiu prea bine de ce sufletul prea plin pentru îndeletniciri fără sens şi nu pot să te simt aproape cînd tu nu mai eşti
depresie opt
postere lucioase peste ochi prăfuiţi cînd pisica vorbeşte cu mine din baie şi fumezi disperată trabuc şi suspini cum că frica-i prea mare să prindă contur într-un gînd cînd afară-i cumplit de real eu mai ronţăi o vorbă ce stă printre dinţi şi ascult dedicaţii tembele sînt destul de ratat ca să scriu un poem cum mă dor sînii tăi dezgoliţi într-o seară
Notă: Puteţi citi integral acest volum descărcând gratuit varianta pdf Acrobat Reader.