Matei Vişniec: PAPARAZZI sau Cronica unui răsărit de soare avortat

În aceste două texte, jurnalistul se pune în slujba dramaturgului. Actualitatea este o materie primă pentru scriitor. Matei Vişniec îşi trăieşte din plin epoca. Umanul îl pasionează, cu faliile, disfuncţiile lui. În Paparazzi, în urma unei explozii cosmice, un miros de sfârşit de lume planează. Şi totuşi, oamenii rămân prizonieri ai obsesiilor, obiceiurilor şi nebuniei lor. Paparazzi continuă să urmărească aventurile sexuale ale unei vedete. Vişniec creează o întreagă lume de personaje, "Omul pentru care naşterea a fost o prăbuşire", "Femeia care vrea sa plece cu trenul", prizoniere în propria lor mecanică, autiste, derizorii. Doar un automat cu băuturi, la sfârşitul piesei, este singurul care pare a mai putea fi tulburat de ceva.

* * *

Doi ucigaşi tocmiţi se întrec într-un concurs de eficacitate; un nevăzător, care pentru a şti culoarea timpului telefonează orişicui la întâmplare; incertitudinea resimţită de personaje în zori de zi: întâlnim aici o sensibilitate derizorie, un comic scrâşnit, personaje cu o umanitate decalată care nu mai ştiu prea bine în ce lume trăiesc, dacă soarele va mai răsari sau nu peste mizeriile, crimele şi interogaţiile lor.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.