Fragment
 Tatăl meu obosit folosea privirea gândire Izbea cu prăjina în ceva solid şi se întorcea spre mine cu un aer triumfător De fapt totul se reducea la un fel de exorcism al spaimei Importantă era doar trecerea de cealaltă parte a gesticulaţiei Auzisem că acolo sunt furtuni cumplite şi venisem să le cunosc Făceam gesturi identice cadranul nu avea cifre şi soarele lucea undeva foarte jos Plângând ceream de băut Soţia mea pomenea de Abend O de n-ar fi în clipa asta deasupra catargelor în butoi suspina ea Acolo e şi acolo trebuie să rămână spuneam eu Şi dacă navighează în butoi se află la loc bun Cam în aceeaşi vreme cineva se hotăra să şi dedice viaţa ştiinţei (potasium sodium aluminium) Dincolo două grupuri de câte trei executau mişcări identice dar inverse Partea a doua corespundea părţii de început Partea a treia excludea orice contratendinţă şi devenea un produs O bilă se rostogolea pe o podea transpunându-se astfel într-o categorie cu totul aparte Totul neliniştit striga Între cele două ziduri (paralele) un singur om mai exercita vechile funcţii demonstrative Spaţiul era un fel de panou secvenţial pe care puteam aplica orice Când mă trezeam aveam un puls la fel de orb şi de obscur În timp ce studenţii inteligenţi dobândeau cunoştinţe temeinice în cadrul unui program exigent Langajul ansamblurilor era integrat în doze mici Oscilaţia pendulului la care meditasem îndelung îmi arăta de altfel că există multe şi diverse corpuri care amestecându-se nu se perturbă şi nici nu se împiedică Ele se aflau în locuri foarte depărtate O tânără numită profesoară într-un colegiu gigant îşi propunea să-şi iubească elevii Un fotograf îşi părăsea soţia şi se vedea nevoit să accepte invitaţia unui preot retras în sud Preotul reuşea să împace perechea despărţită Un bărbat stătea întins lângă femeia sa Tavanul reproducea înclinaţia acoperişului O pată galbenă părea să iasă din propria ei absenţă Două doamne îşi povesteau cele mai înspăimântătoare lucruri despre diligenţă Spuneau că se răsturnase chiar în ajun că anul trecut călcase un copil etc Şi tot vorbind despre catastrofe ajunseră la balonul recent prăbuşit pe teritoriul Engliterei Pentru ele chiar întâlnirea avea un sens şi chiar plimbarea cu Abend prin nămoluri Cu omul acela singur pierdut într-o imensitate neagră şi ostilă (mulţi vroiau să şi prelungească studiile) Eu rodeam o cojiţă de pâine ca să anihilez puterea emoţională a reveriei Apoi mă ducea gândul la omul acela care pescuia cu pâine Nu-mi era nici prieten nici rudă apropiată sau depărtată Era mic şi verde un soi de singuratec care face "scau" şi îşi lasă excrementele când îl goneşti de pe buturuga unde s-a instalat Ceilalţi nu mă lăsau deşi îi băteam cu beţe şi-i loveam cu pietre Ei nu aveau deloc simţul disciplinei Când adormeam se furişau deasupra mea lingându-mi buzele şi căutând carne Din când în când mă trezeam şi-l luam la pumni pe cel aflat peste mine El o lua la goană urlând cumplit Ceilalţi se repezeau după el Odată unul a alunecat şi m-a lovit cu piciorul în ochi Când l-am lovit şi eu ceilalţi au vrut să mă sfâşie În consecinţă ne era dor de corpurile noastre tulburi Ne răsfăţam pe terenuri nivelate ciugulind pământul Nu ştiu dacă sentimentul încercuirii urma golului emotiv sau viceversa Era să uit un amănunt pământul era complet acoperit cu o mochetă |
