Magicienii secretului - sau despre Bufnilă interpelându-l pe Bufnilă asupra Sensului Ultim
Ovidiu Bufnilă
Fără îndoială, fiinţa este un arestat al Sensului Ultim şi tocmai aceasta ar fi obiectul interpelării, îi spune plin de maliţie Bufnilă lui Bufnilă, ţâşnind dintr-o bulă fantasmagorică de rangul întâi. Bănuind a fi iniţiat, consider că suprarealismul este o instrucţiune a aparenţei şi tocmai de aceea ficţiunile bufniliene sunt construcţii simbolice ale aparenţei ele neaparţinând realului decât formal.Bufnilă zâmbeşte ironic şi vorbeşte despre premiile pe care le-a luat Bufnilă, premiile fiind ale recunoaşterii fiindului şi nu ale leşioasei glorii literare. Bula fantasmagorică e strivită de un elefant roz în timp ce submarinul galben cutreieră domeniile imaginarului în căutarea Sensului Ultim. Bufnilă se iţeşte din turela submarinului şi povesteşte despre dublul său amintind de manipulatorul manipulat.
Bufnilă nefiind scriitor ci luptător în războaiele informaţionale, iniţiat fiind. Dar războaiele informaţionale, care pot fi citite potrivit instrucţiunilor ficţionale bufniliene, nu sunt nimic lipsind interpretarea războaielor matriceale. Bufnilă se urcă în aerostat şi porneşte în urmărirea lui Bufnilă care, în piaţa publică din Takla Makan explică augustei oficiale de ce ficţiunile lui sunt dincolo de frontieră nefiind fantastice, science fiction, absurde sau dur-realiste sau suprarealiste.
Suprarealismul bufnilian nu este un puseu avangardist şi nici o încercare postmodernistă nefiind al literaturii. Bufnilă e un magician al secretului între magicienii secretului nevăzuţi, pierduţi în imensitatea Aparenţei. Bufnilă e un construct informaţional pornit în căutarea Sensului Ultim, el fiind războinic şi magician şi nu scriitor.
Limbajul sentenţios este al războinicului în timp ce actele sunt ale magicianului. Un Nou Spirit Critic ar putea fi dezlegarea de vulgar, spune Bufnilă construindu-şi războaiele informaţionale în pieţele publice sau în culisele politicii desecretizând oculta de serviciu.
Bufnilă îl invită pe Bufnilă la o cafea pe o terasă în Takla Makan şi îl interpelează:
- Trăim şi ne sfârşim sub semnul unui Secret originar...
- Înscrierea şi circumscrierea la miracolul acesta e calea!
- A fi înscris e calea către reflecţie...
- A fi circumscris e semnul sigur al misionarismului!
Fără îndoială că Bufnilă nu e scriitor şi nici nu e important numele meu, spune Bufnilă sorbind uşor din cafea. Mă întreb dacă toate acestea au vreun rost şi dacă Aparenţa nu este cumva o expresie a suprarealismului deficitar interpretat în saloanele literare în care se construiesc utopii ratând superbia şi insurgenţa.
Magicienii secretului reconstruiesc universul plin de universuri şi tocmai de aceea ficţiunile bufniliene sunt reconstrucţii ale fiindului şi nicidecum alăturări de propoziţii, viteza profunzimilor fiind prima instrucţiune a explicitării felului în care, fie fiinţează, fie funcţionează Aparenţa.
