5 texte care rezistă - Drama 5, 2024
Maria Manolescu
Recent, Milo Rau a spus că "rezistența nu are formă, rezistența este forma și arată diferit peste tot‟. Pentru mine, Drama 5 este forma pe care o ia rezistența în curtea mică și foarte iubită a Reactorului de Creație și Experiment. Rezistența din curtea asta cu teatru, iederă, prieteni și pisici, e una de mai multe feluri: e o rezistență în fața rolului de Cenușăreasă pe care teatrul mainstream îl acordă în continuare autoarelor și autorilor dramatici locali, contemporani și în viață; o rezistență în fața practicilor de clică; o rezistență în fața tendinței de a crede că doar felul tău de a face lucrurile e corect și valoros. Practicând cu consecvență aceste forme de rezistență, Drama 5 arată, de nouă ani, că și la noi se poate scrie teatru excelent, proaspăt, conectat - atunci când susții oamenii să facă asta, cu un minim necesar -, că un spațiu poate rămâne deschis, cultivând diversitatea de genuri și gusturi, și că o rezidență poate susține dezvoltarea unor texte dramatice foarte diferite, care să-și găsească loc și în independent, și în teatre de stat. Pentru toate aceste motive, am participat la Drama 5 în 2018, sub mentoratul Alinei Nelega, și am primit, cu mare bucurie, ca în 2024 să preiau rolul ei, încercând să-i sprijin cum am putut mai bine pe rezidenți în procesul dezvoltării textelor.Ediția din 2024, a 9-a, a fost, pentru mine, de vis! Au participat la ea - în ordinea în care țin minte că am stat prima dată în jurul mesei din camera de sus a Reactorului, și ordinea în care au povestit prima dată despre textele lor, în sens invers acelor de ceasornic: Alina Pietrăreanu, Anda Roșu, Sabina Balan, Iulia Mirică și Alex Gorghe. În primul rând, mi se pare important să spun că s-a creat un grup minunat - toți fiind mereu prezenți, atenți, implicați total în dezvoltarea fiecărui text, bucurându-se pentru reușitele colegilor, contribuind la ele, glumind și găsind un fel natural, dar muncit, de-a funcționa împreună. Aș vrea să le mulțumesc și aici pentru asta. Dar să vedeți ce texte minunate au scris! Lecturile interne de la Reactor, regizate de Dragoș Alexandru Mușoiu cu actori din echipa Reactorului și actori prieteni, au fost o sărbătoare în sine - bucurie, aplauze, întrebări și mai ales discuții aprinse, implicate și foarte aplicate pe texte. Toate piesele au ieșit minunat. De asemenea, lecturile publice ale textelor, tot în regia lui Dragoș, au fost excelent primite de public. Iar două dintre texte s-au montat deja (Papiloma Party, textul Alinei Pietrăreanu, a fost montat la /SAC @ Malmaison, în regia autoarei, iar Armageddon Rebranded, textul lui Alex Gorghe, a fost montat la Reactor, în regia lui Irisz Kovacs). Sper să vedeți aceste două spectacole (eu le-am văzut și le recomand din toată inima), și sper ca și celelalte texte să fie montate curând. Citiți-le, vă rog, și, dacă vă plac, dați-le mai departe.
Încă ceva: în timpul uneia dintre întâlnirile noastre, am avut cu toții revelația că toate textele ating aceeași temă, a singurătății. Acum, recitindu-le, mi se pare că și reversul e adevărat (revers în sensul subliniat de un spectacol de-al Gianinei Cărbunariu: solitaritate/solidaritate). Cred că pot fi citite și împreună, ca niște texte solidare între ele, toate exercitând o formă importantă de rezistență. O să spun de ce cred asta pentru fiecare dintre ele, păstrând ordinea de mai sus a autorilor:
În Papiloma party, de Alina Pietrăreanu, trei performere ne invită la o masă triunghiulară. Pe farfurii stau vulve colorate, frumoase, ciudate, reinterpretate, ca un citat asumat la instalația din anii `80 a lui Judith Chicago, The Dinner Party, al cărui nume piesa Alinei îl și parafrazează. Cele trei performere sunt gazde oneste, amuzante, vulnerabile, efervescente la această petrecere unde cel puțin cineva are virusul HPV. Cu o puternică componentă socială și educațională, și bazată pe ani întregi de documentare (aflăm multe despre virus, riscuri, răspândire, vaccin, politici publice), piesa e și foarte entertaining. Proaspătă, vie, cu povești memorabile, insighturi deștepte și amuzante, cântece și incantații in your face, Papiloma party e despre cum putem rezista împreună stigmelor, deznădejdii, dezinformării de pe forumuri, lipsei de informare și de politici publice (despre HPV, dar aș zice că nu numai).
Femei și femei e primul text scris de Anda Roșu. Special ca o șampanie într-o lume a berii, și lejer ca o bere într-o lume a șampaniei (inside joke și puțin spoiler), textul vorbește într-un fel vesel despre snobism și aparențe, și într-un fel trist despre chinul femeilor (și nu numai) de ieri și de azi de a se adapta la o lume a aparențelor, în care ne simțim mereu judecate pentru gusturile, gesturile și acțiunile noastre. Piesa pedalează cu grație și mult umor pe situații mici, familiare, de sitcom, pentru ca în final să ne ofere un moment cald, vulnerabil, puternic și neașteptat de solidaritate. În același timp, faptul că un mesaj feminist, mereu conștient de sine și autoironic, își găsește atât de natural locul într-o comedie aparent lejeră, e o formă de rezistență prietenoasă, atractivă și necesară.
Cu Orgasmul meu e un oftat, Sabina Balan vorbește cu onestitate și mult umor inteligent despre teme grele și actuale: consimțământ, traumă, educație și toate combinațiile posibile dintre ele. Ana este o femeie de 30 de ani care, la sugestia terapeutei, ține un jurnal sexual, încercând să chestioneze plăcerea, preconcepțiile patriarhale despre roluri și felul în care educația ne programează să tolerăm anumite relații de putere și situații de abuz. Delicios e faptul că avem acces la gândurile Anei, care chestionează mereu, cu mult umor, realitățile pe care le trăiește sau la care contribuie. Jurnal, adresare la public, show tv mental găzduit de Vinovăție și asistenta sa Miss Ru Shame, discuții cu copilul interior transformat în nu-spun-ce-ca-să-nu-dau-spoiler - toate sunt feluri vii, entertaining și necesare de rezistență în fața formelor osificate (de relații, de educație, de a face teatru).
Îngrijitorul Iuliei Mirică este o distopie smart, amuzantă și înfricoșătoare, ca viața noastră azi. Îngrijitorul este angajatul 80.500 al companiei Masa&Meriba, compania care îi ține pe oameni în siguranță între zidurile Oazei dându-le șansa ca, prin muncă, să răscumpere păcatul originar al generațiilor trecute, care s-au purtat iresponsabil față de mediu. O dată pe an, însă, de 1 Mai, are loc o petrecere la care se șterg datoriile muncitorului fruntaș - adică Îngrijitorul, care, ajutat sau încurcat de Reza (AI, Dj, vocea companiei și singura sa confidentă), speră să răscumpere datoria mamei sale biologice (într-o lume în care toții copiii se nasc în laborator și toți sunt ai companiei), redându-i libertatea. Îngrijitorul și compania încearcă să se manipuleze reciproc pentru a-și atinge scopurile - dar adevărata și surprinzătoarea rezistență din acest text plin de o forță tandră stă în personajul aparent cel mai vulnerabil.
Armageddon Rebranded de Alex Gorghe, e un text hiper-explodat, a cărui rezistență stă în sensul pe care-l descoperi când părea că totul e complet lipsit de sens. Darius, un adolescent (sau o adolescentă, în versiunea de spectacol regizată de Irisz Kovacs) încearcă să-și facă propriul club al celor triști, singuri și neînțeleși, din care fac parte el, Izadora - fata care-a înțeles în copilărie că depresia e tristețea că sfârșitul lumii n-a mai venit -, un AI și Șreck (sau, în versiunea de spectacol, Danny Spătaru). În lumea asta amestecată se juxtapun scene despre dragostea ratată dintre părinți și copii, parabole purtate de personaje de desen animat, deliruri ale unor monștri sacri din programa de Bac și gesturi de tandrețe între oameni și specii dispărute: fragmente din creierul suprasaturat al unei generații pentru care nevoia de a rezista a devenit mai puternică și mai urgentă decât nevoia de iubire sau supraviețuire.
Acestea sunt textele celor 5 rezidenți ai celei de-a 9-a ediții Drama 5. Cinci texte teatrale, ludice, deștepte, despre vremurile pe care le trăim și diversele forme de rezistență pe care aceste vremuri le provoacă. Cele cinci texte au în comun calitatea, bazată pe multă muncă susținută, claritatea atitudinii, bucuria jocului (și dorința de a crea bucurie a jocului și pentru parteneri: regizoare și regizori, actrițe și actori, etc.) gândirea critică și umorul. Vă invit să le citiți, să le distribuiți, să le montați, să le jucați, să vă bucurați de ele și de libertatea care respiră în ele.
