Ce înseamnă rezidențele Drama 5 pentru Reactor
Alexa Băcanu
An după an, din 2016 încoace, Drama 5 revine la Reactor reconfortant de regulat, vară de vară, clar, sigur și constant, în ciuda fragilității ei reale. La fel ca zecile de aplicanți din fiecare ediție care ne conving de nevoia lor de acest program, și Reactorul are nevoie de Drama 5, de exactitatea și predictibilitatea lui, de soliditatea lui, de modul în care prilejuiește mereu noi întâlniri și surprize, într-o structură familiară. Din 2016 încoace ne simțim inspirați de oamenii care ne devin rezidenți - adică oaspeți și ceva în plus: colaboratori, colegi, protejați, profesori. Suntem mândri să le vedem textele crescând de la o idee și câteva pagini la povești închegate, jucate și jucabile, aplaudate, la care public și artiști reacționează deopotrivă cu emoție, curiozitate, interes. Drama 5 ține Reactorul, poate mai mult decât orice alt proiect, conectat la lumea din jur, la ideile care se luptă pentru atenție, la atitudinile momentului care, ca niște curenți abia ghiciți sub suprafața vieții noastre de zi cu zi, promit sau amenință să ne ducă în direcții nebănuite. La Drama 5 vin oameni care privesc atent realitatea, care o chestionează, o disecă și o recompun în moduri adesea surprinzătoare, mereu oneste și personale, intens muncite.Ediția 2023 nu a fost o excepție. Cinci oameni cu multe lucruri de spus și-au investit energia și timpul în concretizarea ideilor care ne-au făcut, în timpul selecției, mai mult ca toate celelalte, să vrem să le vedem pe scenă. Nu am fost dezamăgiți.
În Promit să nu aspir duminica aceasta, Maria Angele, la primul ei text dramaturgic, se întreabă: cum ar fi dacă aș muri în timp ce aspir? Cât timp le-ar lua vecinilor mei să devină curioși, enervați, să sune la poliție, să convoace o întâlnire de bloc? Dedesubtul acestei premise se află neliniștea unei alienări contemporane în care individualismul a ieșit victorios, în care ideea de bună vecinătate și-a pierdut sensul, în care trăim și murim singuri, înconjurați de străini. Autoarea construiește din tușe groase o micro-societate tragi-comică, la limita absurdului, în care personajele sunt atrase treptat în haosul unui coșmar existențial din care trebuie să-și găsească împreună ieșirea.
În Miceliu - manifest pentru contaminarea dintre specii, Irina Ionescu creează o lume stranie, un refugiu pentru indivizi epuizați de distopia în care trăiesc și care își doresc să se reconecteze la ei înșiși și la ceilalți. Textul testează o empatie radicală, atotcuprinzătoare, în care legăturile nevăzute dintre organisme devin vizibile, iar limbajul folosit se străduiește să reflecte această nouă perspectivă asupra vieții, deschizând o importantă discuție despre relația dintre limbă și gândire, inclusivitate, posibilitatea schimbării unor sisteme de idei.
Ordinea în care a plâns Ruxandra sau Teoria probabilității de Eliza Păuna se inspiră dintr-o poveste reală pentru a medita asupra caracterului fragil, contestat și cu multiple interpretări, al adevărului - în contextul relației elevi-profesor. O petiție pentru înlăturarea unui profesor de liceu îi dă autoarei ocazia să se plimbe curajos pe muchia dintre adevăruri, analizând cu delicatețe ideile de limite: limite personale și profesionale, limitele convingerilor proprii, limitele compasiunii.
52 de hertzi - Poveste despre frecvențe, recital-musical în două acte, de Andreea Anca, e un rollercoaster de ritmuri, idei și senzații, un slalom printre momente comice și tandre, fragmente absurde și grotești, țesute împreună de o logică unică. Un bloc fantomă e reconstruit din fragmente păstrate în memoria unui câine, fost condamnat la eutanasie de incontinența care amenința să îi trădeze stăpânii în fața proprietarei apartamentului, actual unic supraviețuitor al cutremurului devastator care a eliminat problema (eliminând apartamentul, stăpânii, proprietara).
În Rața, Cleopatra Constantinescu se inspiră din povestea Rățușca cea urâtă pentru a trasa călătoria anevoioasă spre maturizare a unei tinere femei în lumea noastră de oameni din secolul XXI. Refuzul tradiției, descoperirea dezamăgitoare a mediului profesional, relațiile romantice nereușite, supraviețuirea în lipsa cunoașterii regulilor, totul pictează o imagine plină de provocări, dar în final optimistă, a jocului complex dintre revoltă și acceptare pe care o presupune transformarea în adult.
Aceasta e așadar a opta generație Drama 5 - curajoasă, creativă, dornică să experimenteze. Cea care le-a fost alături în munca lor este Alina Nelega, autoare dramatică ce nu mai are nevoie de nici o prezentare, mentorul rezidenței în perioada 2016-2023. Susținând acest program de la nașterea lui, validându-l ca demers, ajutându-ne să-i dăm o formă optimă, împărtășindu-și cu generozitate experiența cu noi și rezidenții deopotrivă - Alina Nelega este un factor important în succesul Drama 5, fără de care cu siguranță nu ar fi ceea ce este azi - pentru toate acestea îi suntem recunoscători.
*
Cele 5 piese din acest volum sunt:
52 de hertzi - Poveste despre frecvențe (recital-musical, în două acte) de Andreea Anca
Despre piesă: Doi prieteni se pregătesc pentru eutanasierea câinelui lor, după ce câinele se îmbolnăvește și tatăl decide că e imposibil să îl mai țină ascuns de proprietara apartamentului, care interzice animale de companie în casă. În ziua eutanasierii, lovește un cutremur și toți ceilalți mor, cu excepția câinelui.
Doar că nu asta e, de fapt, ceea ce contează. Asta pentru că, dacă ar conta, nu ar mai fi prea multe de spus.
totuși, personajele cred că ar mai fi. multe, multe de tot
Promit să nu aspir duminica aceasta de Maria Angele
Despre piesă: "Ține-ți prietenii aproape și vecinii și mai aproape" este concluzia conflictelor dintre cei patru vecini care se luptă cu zgomotul obsedant al unui aspirator care nu se mai oprește. Dialogurile ciudate, automatismele, nereceptivitatea, repetițiile și stereotipurile transformă lupta cu forța anonimă într-un dans ridicol al neînțelegerilor.
Rața de Cleopatra Constantinescu
Despre piesă: Rața nu are de ales și pleacă de acasă. Rața ajunge la corporație. Rața trebuie să fie productivă. Rața se îndrăgostește de un cântător. Rața are o voce. Rața nu are curaj să cânte. Rața se autosabotează. Rața merge la petreceri în peșteră cu lilieci. Rața se auto-abandonează. Rața se scufundă și îngheață. Rața începe să construiască, nesigură. Rața își face un prieten. Rața alege. Rața își dă drumul în zbor.
Doar că nu e despre rațe, e despre oameni și despre maturizare - să știi că poți să alegi.
Miceliu - manifest pentru contaminarea dintre specii de Irina Ionescu
Despre piesă: Miceliul este un spațiu sigur în care microorganismele comunică între ele. Un spațiu în care timpul încetinește și putem observa legăturile dintre noi. O persoană, două umbre și un copil care nu vrea să se nască, se întâlnesc aici pentru a lua o pauză de la prezentul distopic în care trăiesc și încearcă să se (re)conecteze.
Ordinea în care a plâns Ruxandra sau Teoria probabilității de Eliza Păuna
Despre piesă: Teoria probabilității este un text care pornește de la povestea unei eleve de liceu care se opune petiției pe care colegii ei o scriu împotriva profesorului lor de fizică. Este lecția de fizică la care copiii iau parte și care anunță o înlănțuire de cauze și efecte care devin de neoprit și căreia Ruxandra încearcă să le facă față.
