Cine nu (se) riscă, nu câştigă!
Alina Nelega
Reactor de creaţie şi experiment din Cluj susţine cu obstinaţie o rezidenţă de dramaturgie, Drama 5, care, deşi exemplară, rămâne încă unică. Drept este că, de vreo doi ani încoace, Oltiţa Cântec, prin FILIT şi Teatrul Luceafărul din Iaşi, încearcă şi d-sa să ofere un context de creaţie pentru autorii dramatici, în calitate de director artistic şi critic de teatru în căutare de texte noi, viabile, pentru scenă. Totuşi, ca ţintă şi seriozitate, Drama 5 este un proiect singular. Procesul, de lungă durată, implică selecţia aplicanţilor, care începe deja în luna martie, organizarea şi mentoratul care se desfăşoară pe parcursul a două luni de vară şi premiera, în septembrie, a textului selectat, după lecturi performative, de regizorul pe care tot cei de la Reactor îl aleg cu atenţie. De la Leta Popescu, Cristian Ban sau Radu Nica, ei sunt regizori care lucrează pe texte noi, sunt interesaţi de fenomen, ştiu să administreze organizarea unui spectacol pe un text în plin proces de a se naşte. Ştiu să-l pună în lumină, să-i dea şansa pe care o merită. Deci, pe scurt, la Reactor se fac producţii de texte noi în toată regula, începând de la proiect, scrierea şi dezvoltarea lui, lecturi cu actorii şi discuţii, din nou rescrieri, repetiţii la scenă şi iar dezvoltare de text, iar rescrieri şi, în final, premiera. După care, pentru maximizarea şanselor, urmează publicarea pe LiterNet a tuturor textelor rezidenţilor, o necesitate care şi-a dovedit utilitatea. Căci multe din textele care n-au fost alese pentru producţia finală la Reactor au fost totuşi montate, la scurt timp după publicare, de alte companii independente sau chiar teatre de repertoriu. Este cazul lui Gabriel Sandu, cu Tatăl meu, preotul (Teatrul Naţional Tg. Mureş şi Apollo 111 Bucureşti), al lui Katalin Györfi cu Love me tinder (Reactor), al Marianei Starciuc cu Tără(z)boi (Teatrul din Satu-Mare). Recent, piesa Mariei Manolescu, Micul nostru centenar, sub titlul de 101FM, a avut premiera radiofonică (Teatrul Naţional Radiofonic, Radio România, în regia lui Mihnea Chelaru) şi a fost selectată în prestigiosul UK International Radio Drama Festival, de la Canterbury.Pe lângă Alexandra Pâzgu, Lavinia Branişte sau Maria Manolescu, au apărut nume noi în peisajul dramaturgiei româneşti: Alexandra Voivozeanu sau, de curând, în ascensiune, Andreea Tănase. Aceasta din urmă este autoarea unuia dintre textele publicate aici (Totul e bine când se termină), produs în 2019 ca urmare a rezidenţei de la Reactor, text regizat de Radu Nica, în scenografia lui Mihai Păcurar, cu talentata contribuţie a actorilor Paula Rotar şi Paul Socol. Dar, pentru Andreea, lucrurile n-au rămas la piesa de la Reactor. Înscriindu-se la masteratul de scriere dramatică al Universităţii de Arte din Tg. Mureş, textul pregătit pentru examenul din primul semestru (98% - decizia corectă) - şi dezvoltat în lectură cu studenţii-actori din anul III licenţă UAT (clasa Monica Ristea - Elena Purea) - a fost de curând premiat şi va fi montat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Deci... iată că se poate! Încă o dată: există dramaturgi care se nasc în rezidenţa Reactor, dar care nu rămân doar pe scena acestui vajnic teatru independent, ci îşi continuă drumul, asumându-şi riscurile.
Dar la ce bun acest bilanţ, după nici măcar un lustru, adică înainte de a cincea ediţie? Pentru că a sosit timpul să arătăm că, trecând de testele preliminare, rezidenţa Drama 5 de la Reactor e un real câştig, într-un cuvânt, există garanţii. Într-un interval de patru ani, numele şi textele puse în circulaţie ca urmare a acestui proces de creaţie sunt tot atâtea probe ale viabilităţii sale. Mereu în căutare, mereu propunând forme noi de spectacol şi (cu adevărat!) experimente, Reactorul "se riscă" odată cu oamenii care îl ţin pe umeri şi care şi-au dedicat viaţa în totalitate acestui joc dramatic, în care câştigurile sunt imateriale şi recunoaşterea meritelor este rareori pe măsura acestora.
Într-o altă paradigmă, dar nu fără legătură cu ideea: de curând am condus un lung workshop de scriere dramatică la Roma, cu autori italieni sub 35 de ani. Minunaţi, inteligenţi, talentaţi. Cv-urile lor sunt adevărate hărţi ale şanselor pe care le-au avut de a se cunoaşte, de a lucra, de a vedea lumea şi a experimenta. Toţi aceşti autori sunt buni, dar nu sunt cu nimic mai buni decât tinerii cu care am lucrat la Reactor sau cei care urmează cursurile masteratului de scriere dramatică de la Târgu-Mureş. Îi deosebeşte însă fundamental un lucru: încrederea de sine. Italienii (mei) au o încredere imbatabilă în talentul lor (real), se aruncă spre inovaţii, căutări, propun formule scenice noi. Nu se vaită. Nu se dezvinovăţesc. Îşi iau dreptul de a exista, fără să se scuze pentru asta. Se riscă. Îi costă. Altfel, resursele individuale se mai şi termină, speranţa lasă loc dezamăgirii şi ajungem să credem în noroc, care ne găseşte (sau nu) fără ca noi să mişcăm un deget.
Aţi putea crede că la Reactor se nasc texte după un anume model, gândite şi formulate conform trend-ului. Volumul de faţă arată, încă o dată, că nu este deloc aşa. Fiecare dintre autori are vocea sa proprie, de la discursul ironic anti-naţionalist al teoreticianului cosmopolit Lucian Ţion, la minimalismul şi sondarea relaţiilor de cuplu, în textul Andreei Tănase. Sau explorarea jocului video şi distopiei la regizoarea de film Teona Galgoţiu. Sau colajul, fragmentarea, decupajul Gelateriei de Adriana Creangă. Să nu mai vorbim de savoarea nebună a musicalului hip-hop Când noaptea ne cheamă, scris de Norbert Boda - un text absolut atipic, dar extrem de scenic şi savuros.
Aş încheia cu o constatare de ultimă oră, privind recunoaşterea şi motivarea independenţilor, căci ei sunt aceia priviţi cu indulgenţă şi aroganţă, aşadar foarte rar promovaţi de instanţele culturale româneşti. E vorba despre lansarea premiilor scena.ro, primele premii de teatru şi performance direcţionate specific spre teatrul independent. Şi vreau să subliniez acest lucru mai ales pentru că formularea premiilor se face într-un alt limbaj critic decât cel convenţional, iar textul nou românesc ocupă un loc important printre distincţiile care vor fi acordate în toamnă. Pentru prima oară se propune premierea unui text în spectacol, şi nu în pagină. Nu ca urmare a unui concurs, ci ca o consecinţă a unui produs artistic pe care textul nou îl generează. Într-o dinamică firească (în sfârşit!) în care dramaturgul este considerat practician al scenei. Aşa cum este el / ea la Reactor.
Interviuri cu participanţii la Drama 5, 2019 (realizate de Şerban Pop):
Norbert Boda (Când noaptea ne cheamă) - citeşte aici
Adriana Creangă (Gelateria) - citeşte aici
Teona Galgoţiu (Animalul ăsta care se răneşte singur) - citeşte aici
Andreea Tănase (Totul e bine când se termină) - citeşte aici
Lucian Ţion (Sărăţele şi friptură: o serată cu Decebal şi Traian) - citeşte aici.
Sinopsisuri şi distribuţii spectacole 2019:
TOTUL E BINE CÂND SE TERMINĂ de Andreea Tănase
Cu: Paula Rotar, Paul Socol / Regia: Radu Nica / Scenografia şi conceptul video: Mihai Păcurar / Mişcare scenică: Oana Mureşan
Ne temem, ne ascundem şi ne prezentăm într-un fel în faţa celorlalţi. În acelaşi timp, ne dorim să fim înţeleşi, acceptaţi şi iubiţi exact aşa cum suntem noi cu adevărat. Relaţia de cuplu creează un context intim care lasă adevărul să iasă la suprafaţă. Când apare o situaţie extremă, ne dăm voie să fim vulnerabili?
Spectacolul te invită în universul intim al vieţii de cuplu, unde doi oameni sărbătoresc cea mai importantă zi din viaţa lor. El iubeşte berea şi câinii, ea e alergică, dar amândoi preferă whiskey-ul. Te aşteaptă cu uşile larg deschise şi te provoacă să fii deschis la orice.
CÂND NOAPTEA NE CHEAMĂ de Norbert Boda
Cu: Alex Macavei. Andrei Han, Oana Laura Gabriela, Norbert Boda (spectacol lectură) / Regia: Norbert Boda
Un musical hip-hop despre dependenţă şi libertate.
ANIMALUL ĂSTA CARE SE RĂNEŞTE SINGUR de Teona Galgoţiu
Cu: Carina Bunea, Oana Mardare, Alina Mişoc, Lucian Teodor Rus (spectacol lectură) / Regia: Olivia Grecea
O fată acompaniată de doi androizi porneşte într-o călătorie prin propriile amintiri ca să încerce să afle de ce şi cum se întâmplă autorănirea.
GELATERIA de Adriana Creangă
Cu: Dani Fărcaş, Diana-Ioana Licu, Oana Mardare, Paul Sebastian Popa (spectacol lectură) / Regia: Olivia Grecea
Prima zi de muncă în gelateria unor prieteni de familie îi declanşează Anei o serie de amintiri care au contribuit la formarea ei ca adult. Mediul în care a copilărit, prietenii, dar mai ales familia sunt cei mai importanţi factori în dezvoltarea ei.
SĂRĂŢELE ŞI FRIPTURĂ: O SERATĂ CU DECEBAL ŞI TRAIAN de Lucian Ţion
Cu: Oana Hodade, Oana Mardare, Paul Socol, Doru Taloş (spectacol lectură) / Regia: Olivia Grecea
Două cupluri - un singur trecut comun care în loc să apropie cele patru personaje, începe să le despartă. Probleme de identitate personală devin subiect de dezbatere despre identitatea naţională, ideologie şi orientare politică în această abordare realistă a unui conflict dramatic.
Volume din ediţiile precedente:
Ediţia 2016: Ana Turos, Livia Stoica, Gabriel Sandu, Inna Cebotari, Alexandra Pâzgu - 5 din 5 piese de teatru (Trei piese scurte despre copii şi adulţi / Atenţie, se-nchid uşile / Tatăl meu, preotul / Entuziaştii / Proteine fluorescente) - descarcă aici.
Ediţia 2017: Lavinia Branişte, Ovidiu Cioclov, Andreea Lăcătuş, Kata Győrfi, Mădălina Perjariu, Alexandra Voivozeanu - 6 piese de teatru (Marele cutremur / Tragedie 2.1 / Succes / Love me tinder / La marginea impasibilului / Detaşat) - descarcă aici.
Ediţia 2018: George Cocoş, Alexandra Felseghi, Cornelia Iordache, Maria Manolescu, Mariana Starciuc - 5 piese de teatru (Ce mi a trebuit mie să chiulesc / Nu vorbim despre asta / Pauze de respiraţie / la centenar. odă / Tără(z)boi) - descarcă aici.
