Un timp suspendat în spațiu: Tectonica norilor de José Rivera
Alina Nelega
José Rivera are o lume numai a lui, încărcată de energia visului, a simbolurilor magice și a fantasticului. Delirant în discursul bine controlat al autorului dramatic, potențialul acestui univers unic se iluminează la întâlnirea cu realitatea reală, devine material și se încarcă de o emoție nedefinită, dar nu mai puțin palpabilă. La fel ca poezia bună care te urmărește multă vreme după lectură, piesele lui Rivera desfășoară obsedant imagini a căror succesiune dinamitează miraculos timpul și spațiul.Cel care vrea să afle mai multe despre biografia americanului portorican nu se va mira de afinitatea lui cu Gabriel García Márquez, mentorul său în atelierele de screenwriting la Sundance Institute, nici de preferința declarată a lui Rivera pentru Un veac de singurătate, romanul antologic al realismului magic. Nici de ușurința cu care textele lui Rivera își manifestă anvergura în film, artă care are prin definiție mijloacele de a manipula sensibilitatea privitorului prin imagine și de a oculta cronologia, transformând spațiul în timp și încărcând pelicula de semnificații suspendate. Nici de faptul că Rivera este nu numai scenarist al foarte cunoscutului Diarios de motocicleta / The Motorcycle Diaries, nici de aventura pe care și-o asumă în a scrie și a regiza filmul bazat pe piesa proprie, Cloud Tectonics.
Tectonica norilor nu este un text oarecare. Deși Rivera propune spații de reprezentare aparent convenționale - sufragerie sau stație de autobuz -, timpul face salturi ca-n matematicile superioare, în spirală infinită, iar personajele trăiesc în realitatea lor interioară pe care o exprimă într-un discurs hipnotic, invitând la explorarea unei lumi proprii, în care elementele reale punctează visul, ca o scurtă trezire; apoi recad în spațiu-timp, ca într-un continuum.
Pentru cel care dorește să definească o logică a unui story, după regulile convenționale ale dramaturgiei, Tectonica norilor are acțiuni bine definite (autostop în ploaie - banal, nu?), surpriză (întoarcerea fratelui plecat în război), dezvoltare (personajele încep acțiunea tinere, sfârșesc în bătrânețe, Celestina naște etc). Însă definitorie pentru structura piesei este dezvoltarea în planuri - cel exterior, conținând repere ale realității imediate, și cel interior, în care detenta se realizează prin intermediul monoloagelor. Căci sunt o sumedenie de monoloage în piesa lui Rivera; dialogul este folosit de autor pentru a fixa o situație, dar "carnea" personajelor nu se reliefează din acțiuni, ci mai mult din introspecție, povestire și didascalii. Câte-o replică indică oprirea timpului, respectiv a ceasurilor pe care, fără nicio explicație, Anibal de Luna le are expuse în casa lui artizanală; apoi cronologia se declanșează peste ani de zile, sfârșind cu pierderea memoriei, deci cu ignorarea timpului peste care stăpânește, misterios, Celestina del Sol.
Femeia Del Sol și frații de la Luna se întâlnesc fără a se întâlni vreodată, asemenea soarelui și lunii. Ea: angelică, infantilă, etern gravidă, așadar inaccesibilă, flămândă de sex, versată în emoții și expertă în dragoste, părăsită și în căutarea bărbatului care-a însămânțat-o, e o forță a naturii, un personaj arhetipal, magic. Bărbații, mult mai concreți, mai neajutorați, constructori de case și dornici de familii, sfârșesc pierduți în timpul prin care ea navighează indiferent, nonșalant. Iar Timpul, personajul principal al piesei, zguduie lumea, într-o tectonică îndepărtată, mereu schimbătoare, asemenea norilor, vizibili, dar de neatins de la suprafața concretă a realității terestre.
Tectonica norilor nu este o piesă simplă. Propusă spre traducere în cadrul Taberei de scriere dramatică a Universității de arte din Târgu Mureș, realizată bienal, de mai bine de zece ani, în colaborare cu Centrul de dezvoltare a dramaturgiei Lark, din New York, ea oferă studenților experiența unui text special, a cărui structură și dezvoltare pot fi explorate prin actul creativ al traducerii. Fluentă, cursivă, varianta românească a masteranzilor cursului de scriere dramatică, sub îndrumarea atentă a lect. univ. Anda Cadariu, care a periat, rediscutat și revizuit asperitățile de limbaj (nu puține!), piesa lui Rivera este o propunere scenică a cărei viabilitate a fost probată de spectacolul-lectură realizat de studenții facultății de teatru din Târgu-Mureș.
Prezența autorului la Târgu-Mureș și atelierul de scriere pe care l-a condus în beneficiul tinerilor scriitori este o valoare adăugată a textului, care, prin publicarea sa de către LiterNet, intră în circuitul cultural românesc, într-o formă elegantă, pregătit pentru reprezentare. E o invitație la lectură, dar și la spectacol!
