Flori, fete și băieți, distopii și tristeți
Maria Manolescu
"O cameră doar a ei‟, dorința Virginiei Woolf, e, poate, una din cele mai cunoscute și relevante expresii când vine vorba de nevoile scriitoarelor și scriitorilor. Și e și motivul pentru care mi se pare atât de important ce face echipa Reactor de creație și experiment prin Rezidența de dramaturgie Drama 5. Pentru că ei reușesc, de 10 ani, să ofere în fiecare iulie nu doar câte o cameră pentru fiecare din autoarele și autorii dramatici selectați, dar și o cameră pentru toți - o cameră doar a noastră, a autoarelor și autorilor, în care rezidenții și mentorul (Alina Nelega până acum doi ani, eu - deși mai degrabă mi-aș zice facilitatoare sau coordonatoare - din 2024) se întâlnesc, discută, scriu, citesc și își dau feedback într-un spațiu de creștere.În iulie 2025, m-am întâlnit din nou în acest spațiu cu 5 autoare și autori și textele lor. Poate deja v-ați întâlnit și voi cu ele, prin cele patru lecturi coordonate de Dragoș Mușoiu și Raul Coldea, lecturi prezentate deja atât la Reactor, cât și în București, la Casa Kerim (Parfumerie) sau prin montarea de la Reactor pe textul câștigător - Dealul florilor de Calița Nantu, în regia lui Márk-Cristopher Demeter. Oricum, vă invit să le întâlniți (și) aici. Pentru că sigur veți găsi printre ele un text care să vă emoționeze, să vă intereseze, să vă spună ceva despre lumea noastră, chiar și ascuns într-o poveste de altundeva sau altcândva.
Dealul florilor creează un spațiu liminal în care Calița Nantu face magie cu povești, deveniri și îndrăgostiri la fel de liminale. Imaginați-vă un cartier din anii 2000, cu copii și adolescenți crescuți de bunici în timp ce părinții muncesc în Occident. Presărați peste lumea asta sclipici, mult umor, și mai multă sensibilitate, un limbaj cu totul și cu totul aparte și ritualuri de trecere prin care băieții și fetele se transformă în... n-o să vă zic ce, că mai bine citiți. Dar are legătură și cu patriarhatul, și cu desprinderea de niște norme și tradiții de care cel mai sigur se scapă plecând împreună, la pas, în sandale n-o să vă spun de care.
În Numele meu este performanță, Bogdan Drumea ne arată partea dureroasă a fotbalului și a obsesiei pentru performanță. Într-un text și muncit, și inspirat, plin de răni, dar și de căldură, trăim împreună cu Denis o zi palpitantă și retrăim cu el o copilărie plină de privațiuni, muncă și ambiții moștenite. Pe sub toate, pulsează o poveste despre frați: frați care se ajută, frați care se faultează, frați care se străduiesc să crească împreună în umbra unui tată absent. O poveste de când lumea, și totuși nouă și surprinzătoare așa, în luminile stadionului și cântecele galeriei.
Efectul Maia de Maria Orban e un text delicat și în același timp puternic despre o mamă care vrea să scrie și să redevină scriitoare, care vrea o rezidență și o poveste doar a ei. Și despre vocile care încearcă s-o trezească, s-o convingă, să-i impună propriile agende, dorințe, concepții despre ce înseamnă azi mamă sau familie sau chiar scris. Un text dramatic hibrid, poematic, înaintând lin, ritmic, non-liniar, ca mersul prin deșertul Arrakis, ascunzând tot felul de comori: povești, metafore, imagini delicate și, din când în când, la momentul potrivit, exact umorul de care e nevoie.
Cinșpe secunde de Simona Țăruș este povestea sensibilă și îndelung documentată a unei tinere ce suferă de sindrom borderline. Iubirea dintre două fete, iubirea unei mame pentru fata ei aflată în suferință, traumele și amintirile copilăriei, violența cu care show-urile culturii populare se insinuează în viața noastră privată și în psihicul nostru, momente-limită, toate se împletesc într-un tablou despre prezență, înțelegere și empatie.
Cartea facerii de Norbert Nagy conturează o lume distopică în care migrația economică și împletirea puterii religioase cu cea corporatistă se extind dincolo de granițele planetei noastre. Parabolă a exploatării și poveste de iubire, textul explorează teme importante de azi pe fundalul teatral al unei posibile lumi de mâine.
Mă bucur că am avut privilegiul de a fi în aceeași cameră în care autoarele și autorii și-au dezvoltat și testat aceste texte, și vă invit să împărțiți și voi camera voastră de lectură cu ei și cu LiterNet, prieten de drum lung al proiectului și al dramaturgiei noastre în general. Și nu doar camera de lectură, ci și, sper, sala de repetiții și de spectacol.
