Oameni dialogând într-un cadru potrivit
Alexandra Felseghi, Csaba Székely, Elena Vlădăreanu
Se vorbește deja de ceva vreme despre noua dramaturgie românească, însă prea puțin se discută despre modul ei de apariție. Pentru că, diferența pe care o face dramaturgia față de orice altă formă de scriitură este faptul că ea depinde de cât mai multe contexte și de oameni - deci, se întreține fiind provocată, încurajată și susținută. Puțini dramaturgi au astăzi "texte de sertar"; nu: textele dramatice se nasc din nevoia cuiva de a monta, sau măcar din nevoia altcuiva de a-i fi citite poveștile într-un spectacol lectură. Ceea ce, în fond, implică tot aceleași două lucruri menționate mai sus: cadru potrivit și oameni. Sau, oameni dialogând într-un cadru potrivit. Există, la ora actuală, puține astfel de cadre. Concursul de dramaturgie organizat de Festivalul Național de Teatru este unul dintre acestea. Nu e un simplu concurs în urma căruia se aleg câteva texte care au convins un juriu. Pornim de la ideea că munca dramaturgului sau a autorului de teatru nu se oprește la primul draft pe care îl livrează unei echipe artistice. Nu ar trebui să fie asta, atâta vreme cât autorul este în viață. Și am avut surpriza plăcută să găsim multe astfel de voci vii printre aplicanții din acest an. Odată selectați, fiecare din ei a avut o serie de întâlniri cu noi, în care și-au dezvoltat textul originial. Variantele publicate aici, pe LiterNet, sunt cele rezultate în urma acestor sesiuni de feedback.Textele selectate de noi vin cu abordări diferite ale personajului și ale dramaturgiei. Nu și-a propus niciunul dintre noi să aleagă texte care să fie diferite între ele, mai degrabă așa s-a întâmplat. Dar am putea vedea aici un interes crescut al autorilor pentru textul dramatic, o preocupare nu doar pentru a răspunde la întrebarea "ce scriu?", ci mai ales la întrebarea "cum o fac?". Cele zece minute - aproximativ zece pagini - pot fi o constrângere frustrantă, dar totodată utilă pentru un dramaturg: te obligă să imaginezi mare într-un spațiu mic.
Teodora Savu ne duce în lumea sportului. Protagonista ei este o luptătoare de taekwondo, iar Teodora a găsit o bună dozare între informațiile despre acest sport, care dau adâncime personajului și atmosferei, și tema pe care o urmărește, cea a ambiției orbitoare, care te poate împinge să uiți de tot, de familie, prieteni, colegi, doar pentru a-ți atinge scopul. Pentru protagonista Teodorei Savu, totul, dar totul, este un scop și o luptă pentru victorie.
Iulia Enkelana pornește de la o realitate culturală a Albaniei, puțin cunoscută, cea a virginelor jurate, pentru a vorbi despre inegalități și alegeri, despre aparență și autentic, despre gen și alteritate. Abordarea Iuliei este una poetică, textul propune mai multe perspective, planuri temporale, personaje-oglindă, firul care leagă toate acestea pare uneori că se rupe, când de fapt se ramifică. Iulia ne face să ne gândim la forma textului dramatic, îl obligă pe regizor să imagineze soluții astfel încât să păstreze exact această parte a textului, cea mai lirică, cea mai provocatoare.
Textul lui Sever Bârzan este o comedie amară despre ruptura dintre vechi și nou și despre cum avem tendința de a arunca la coșul de gunoi nu doar ceea ce este ieșit din uz, ci și viețile care s-au construit în jurul obiectelor "expirate", de fier vechi. Sever face o alegere fericită atunci când plasează povestea în rândul conductorilor de metrou, o lume invizibilă, subterană, dar atât de prezentă în viețile celorlalți. Pe lângă temă, celelalte puncte forte ale textului sunt dialogul viu, personajele atât de familiare și situațiile pline de umor.
Piesa Almăi Andreescu oferă o soluție destul de surprinzătoare, dar poate nu atât de imposibilă, pentru rezolvarea problemelor de cuplu. În cele din urmă, ca și în viața reală, se pare că nu neapărat soluția în sine este soluția, ci faptul că există o voință de a soluționa problema. Alma Andreescu reușește să creeze o situație haioasă și un conflict credibil în jurul unei situații incredibile și gestionează bine elementele de surpriză.
Textul lui Alex Gorghe ne conduce la o petrecere eșuată de zi de naștere, oferindu-ne o privire asupra unei relații tensionate între mamă și fiică. Pe măsură ce se dezvăluie resentimentele din trecut, reuniunea de familie devine din ce în ce mai stânjenitoare, dar și mai sinceră. Există o dinamică aparte în acest text, care provine din tumultul psihicului personajelor, iar Gorghe îndrumă această lavă în clocot cu o mână sigură spre deznodământ. Poate că nici nu putem numi eșuată o petrecere, care, deși este o catastrofă totală, totuși ne arată cele mai profunde adevăruri.
Sinopsisuri:
Replace me de Alma Andreescu
Replace me - o despărțire inedită în foaierul unui teatru, înainte de spectacol. Vlad întârzie la (probabil ultima) întâlnire cu Lili, dar vine cu o propunere care speră să aplaneze durerea părăsirii. Îl aduce cu el pe Silviu, un băiat foarte simpatic. E el mai potrivit pentru Lili?
Ultimul drum de Sever Bârzan
Ultimul drum este povestea întâlnirii dintre Mitică, un mecanic de metrou, aflat în pragul pensionării și Florentin, un tânăr inspector tehnic al Metrorex, în cabina de conducere a unui vagon de tip IVA (Întreprinderea de vagoane Arad) fabricat în anii '70.
Textul aduce în prim plan, prin intermediul dialogului dintre cele două personaje, o dezbatere privind procesul de modernizare a mijloacelor de transport subteran, din două perspective diferite, respectiv cea plină de nostalgie, de viziuni și de valori conservatoare a lui Mitică și cea orientată către nou, digital și comoditate a lui Florentin.
Intriga este declanșată de vestea că această călătorie pe care cei doi o fac împreună, este cel mai probabil și ultima, din cauza defectelor de funcționare ale ramei pentru garnitura de metrou condusă de Mitică în ultimele 3 decenii, consemnate meticulos de Florentin în raportul de evaluare, iar finalul îl pune pe Mitică în situația de a pleca și el odată cu rama de metrou IVA.
A wo-man de Iulia Enkelana
Ce înseamnă libertate, normalitate și destin? Câte dintre lucrurile pe care le facem nu sunt nimic mai mult decât rezultatul unor convenții? Cine este în măsură să separe normalitatea de anormalitate și cum ne mai afectează, în prezent, astfel de delimitări? În câte feluri se poate trăi viața?
În unele țări balcanice (Albania, Serbia, Kosovo, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina...), până prin anii '70-'80, a existat un fenomen străvechi al virginelor jurate (burrnesha): femei care, atunci când nu erau bărbați în familie (muriseră sau se născuseră numai fete) sau când voiau să refuze elegant o căsătorie, depuneau un jurământ de castitate și se îmbrăcau în haine de bărbați, aveau voie să bea, să fumeze, să muncească, să meargă libere prin oraș, să ia decizii sau să dețină arme - fiind acceptate de comunitate și tratate drept bărbați. O tânără regizoare de film documentar se întoarce la origini, în Albania, și întâlnește o virgină jurată, cu scopul de a-i lua un interviu și de a-i înțelege modul de viață și percepția.
:( of of de Alex Gorghe
Textul prezintă o discuție tensionată între o mamă, fiica ei și unchiul, la o petrecere de familie. Fiica anunță că este însărcinată, dar intenționează să facă avort, ceea ce declanșează o confruntare dureroasă între ea și mama ei. Fiica își exprimă resentimentele față de copilăria marcată de instabilitatea mamei, iar conversația scoate la iveală traume și neînțelegeri profunde. Unchiul încearcă să mențină calmul, dar tensiunile escaladează rapid, dezvăluind relațiile disfuncționale din familie.
Ai voie să urli de Teodora Savu
Aflată în finala Campionatului European de Taekwondo, Iarina își disecă cariera, acțiunile și motivele care stau la baza obsesiei ei pentru câștig în toate aspectele vieții. Pe fundalul minutelor din meci care trec, Iarina face o incursiune în trecutul ei, începând cu copilăria petrecută alături de un tată care nu a crezut niciodată în ea și nu a apreciat-o niciodată. Relația cu tatăl declanșează în ea o dorință bolnavă de a fi cea mai bună pe orice plan. Această râvnă nepotolită o duce de la infiltrarea în mariajul antrenorului său de succes până la o calificare cu noroc la Campionatul European. Totuși, tot ea este cea care duce la destrămarea relațiilor sale personale. Așadar, finalul o surprinde pe Iarina în poziția de nouă campioană europeană, dar fără apropiați în galerie care să o susțină și tot fără recunoașterea completă a meritelor sale. Ai voie să urli este o poveste despre glorie și iubire, despre succes și umanitate - și pericolul lipsei de echilibru dintre ele.
