Texte românești
Monica Stoica
Cea de-a 33-a ediție a Festivalului Național de Teatru, care s-a desfășurat în perioada 20-30 octombrie 2023 la București, a inclus și un concurs dedicat promovării piesei românești. Concursul a fost axat pe texte scurte (maxim 30 de minute la lectură).Câștigătorii au avut posibilitatea să lucreze, timp de o lună, cu dramaturgi consacrați - Bogdan Georgescu, Petro Ionescu, Elise Wilk - pentru a-și putea dezvolta textele, FNT devenind astfel o platformă de vizibilitate pentru textul nou de teatru. Textele au fost prezentate sub forma unor spectacole-lectură în cadrul Festivalului Național de Teatru. Fiecare spectacol-lectură a fost urmat de întâlniri cu publicul, la care a participat echipa de creație și un expert în tema pe care spectacolul o abordează. Iar acum sunt publicate pe www.liternet.ro în acest volum.
Spectacolele-lectură au fost regizate de Monica Stoica, în scenografia Clarei Ștefana, cu actorii Nicoleta Lefter, Vlad Bîrzanu, Oana Jipa, Macrina Bârlădeanu, Vlad Pânzaru.
Texte românești
de Monica Stoica
White Noise de Andrei Radu e o comedie pe temă socială. O mamă și o bunică sunt în conflict a propos de creșterea copiilor. E un text pentru care am găsit imediat cheia de joc - e și entertaining și aderent la tema contemporană a disensiunilor dintre generații. Am lucrat cu actorii transformându-i în personaje tip Brecht. Caricaturali, stereotipi, dar exprimând exact cât de greu e să găsești un canal de comunicare potrivit cu copiii. Pe ecranul de proiecție publicul a putut citi mesaje scrise de mine, de pildă "De ce în general doar mamele sunt numite mama hiperprotective?". Textul are potențial să atingă hot point-urile realității în care trăim.
În Memoria Apa de Teona Galgoțiu am regăsit o atmosferă surrealistă care mi-a dat starea pe care ți-o dau filmele lui David Lynch. E vorba despre o fată care e dependentă de benzodiazepine și de somnul malign și pierderea treptată a memoriei. Prietena ei încearcă să o ajute, dar ea cade în mâinile unei Balene - un personaj desprins din somnul ei - care îi e călăuză înapoi în realitatea pe care încearcă să o evite. Textul surprinde o emoție feminină, nocturnală, disociativă, așa încât te acroșează de o reverie poetică care, în fapt, e despre dependență, anxietate, depresie, urlet și criză.
Am desprins din textul Bra bre bri bro bru de Daria Ancuța frici și fluctuațiile emoționale prin care trec actorii la orice vârstă. Actorii-personaj din text erau la trei vârste: tânărul, maturul și bătrânul. Într-un fel, Vlad Bîrzanu, Vlad Pânzaru și Nicoleta Lefter știau instinctiv ce simt actorii la aceste vârste, deși nu le aveau pe cele din text. Pentru mine textul e o vivisecție, de aceea l-am combinat cu o proiecție în care un chirurg face un transplant de inimă. Publicul a văzut inima care pompa integrată unui aparat artificial. Cred că această lume a teatrului nu e dispusă să devoaleze brut, chirurgical ce e în mintea și corpul actorului. Daria a reușit să surprindă aceste seisme interioare ale actorilor.
Normă dublă de Cornelia Iordache e un text despre o femeie casnică, care devine invizibilă pentru propria familie, deși se sacrifică martiric pentru tată și copii. Există în text o Vera, dar și o Cealaltă Vera, un cenzor moral interior care-i invadează gândurile. După mine, textul este o secțiune transversală prin mintea acestei femei. Scris neo-dramatic și poetic, textul reușește să emoționeze, dar și să nască întrebări: cine sunt femeile tăcute, empatice, sacrificiale, închise în bucătăriile lor, supuse până la burnout? Cum trebuie să apreciez munca lor, sau să o monetizăm? Să fii casnică e un efort imens - card poate nu doar aduce monotonie în viața unei femei - dar și un stres imens și o depersonalizare, atunci când munca nu îi este apreciată.
Fata cea prea adevărată, viruși pixelați și memoria părului de Ioana Toloargă e o anamneză a unei fete singure, care-și proiectează prietenii imaginari în realitate. Textul are ceva de bandă desenată, de desen animat. Dar, mai mult decât atât, e o pătrundere în mintea unei fete unde coexistă emoție și sociofobie, frică de sex, inadaptare. Te întrebi: de ce le e atât de greu fetelor să se integreze în această lume configurată după cutume patriarhale? Ludic și comic, textul e cool & fresh & profund, are aceste trei calități pe care un regizor tânăr le caută. Simți că e scris azi, că prinde într-un vortex de personaje, lumea de azi, rizomatică, aiuristică, alertă și poate puțin tragică. Și cum duce toate astea o fată hipersensibilă?
Sinopsisuri:
White Noise de Andrei Radu
Într-un parc, două femei, o Mamă și o Bunică, își expun crezul despre creșterea copiilor. Asistăm azi la un conflict între generații care nu va avea niciodată o rezolvare?
Memoria Apa de Teona Galgoțiu
Ce se întâmplă atunci când o tânără începe să ia medicamente anxiolitice pentru a evita realitatea? Memoria Apa explorează anxietatea și evadarea în vise narcotice a unei tinere pentru care lumea înconjurătoare a devenit opacă.
Bra bre bri bro bru de Daria Ancuța
Trei actori de vârste diferite se confesează publicului. Își disecă fricile, eșecurile, succesul efemer. Încearcă să pătrundă în sistemul teatral românesc care pare azi un câmp minat, erodat de probleme și împietrit.
Normă dublă de Cornelia Iordache
Monologul unei femei casnice care se refugiază în propria minte. E condamnată să devină ea însăși doar un obiect electrocasnic în propria familie, care nu îi mai oferă niciun dram de atenție. Există vreo scăpare pentru femeile casnice care ajung să fie invizibile pentru cei pe care îi iubesc?
Fata cea adevărată viruși pixelați și memoria părului de Ioana Toloargă
Fata cea prea adevărată își inventează o lume populată de prietenii ei imaginari. Nu e iubită. Intră pe social media. Nu găsește niciun răspuns. Se simte tot mai neiubită. Prietenii ei imaginari sondează, alături de ea, ce e în mintea ei. Un text comic și absurd despre iubire, sex și singurătate.
