Un teatru-film meticulos şi Fragil
Theodor-Cristian Popescu
Laurenţiu Blaga s-a obişnuit să trăiască în măruntaiele teatrului, în poziţii de organizare şi execuţie la Teatru 74 şi la Teatrul Naţional din Tîrgu Mureş. Acolo are acces direct la lupta formidabilă a unui organism viu - instituţia teatrală fiind formată din oameni - de a atinge şi menţine o stare de funcţionare. Oamenii puşi în contact direct acumulează, oricât s-ar proteja, un bagaj emoţional comun încărcat cu amintiri pline de sens, dar şi cu traume neadresate, uneori chiar neconştientizate. Iar Laurenţiu Blaga ştie, simte, vede că din adâncuri pot urca oricând aburi fierbinţi şi toxici.Atunci când predă elevilor de liceu, când regizează spectacole, dar, mai ales, când scrie, Laurenţiu pune aceşti aburi la muncă, la învârtit turbine. Aceasta e mişcarea pe care o depistez în piesa de teatru de care vorbim aici - Întoarcerea. Suprafaţa liniştită a prieteniei dintre două cupluri se crapă fin şi prin crăpături ies aburi ciudaţi, ce repun în mişcare emoţii vechi.
Există un autor specializat în depistarea unor astfel de mişcări subterane, de jos în sus, admirat în mod declarat de autorul Întoarcerii, precum şi de mulţi alţi oameni de teatru români: Neil LaBute. Şi mai există noul film românesc, căruia îi place să angajeze un astfel de raport cu omul în mediul său proxim. În dialog cu aceste spaţii interioare, teatrale şi filmice - aici îmi vine să plasez acest demers al lui Laurenţiu Blaga. Un teatru-film meticulos, camuflat în vorbire cotidiană şi pe care scrie ca pe un colet: Fragil.
Nişte oameni, nişte prieteni, nişte fete şi nişte băieţi conversează, pregătindu-se să întîmpine un prieten comun, plecat departe. Cu răbdare, ne apropiem de ei. Asta e tot.
Convingerea mea e că această piesă va respira natural pe scenă, va fi locuită firesc de actori discreţi şi atenţi şi absorbită ca o licoare uşor alcoolizată de public de tot felul.
Vă invit să intraţi în contact cu ea.
*
Notă: Piesa Întoarcerea a fost reţinută pe lista scurtă a Concursului de dramaturgie "Cea mai bună piesă românească a anului 2018" - Uniter, nominalizată de un juriu compus din criticii Marina Constantinescu, Dan C. Mihăilescu şi Marian Popescu.
