Coperta cărții

La întretăierea unor vieţi

"Întotdeauna am crezut că am un destin cu totul şi cu totul deosebit... Nu unul deosebit de al vostru, ci unul deosebit chiar de al meu." Destinul i se-nmlădiază în mâini ca plastilina, o poartă prin zile fierbinţi şi nopţi cu miros de cărbune. Destinul îi spune în fiecare zi cine este, ce-şi doreşte, cui să-i întindă mâna şi alături de cine să fugă... Clipă de clipă, e surprinsă de propriu-i prezent. Viaţa ei se modelează altfel în fiecare zi, un creion magic o scrie frenetic, se răzgândeşte, şterge nervos, bate cu vârful în hârtie şi hotărăşte să o trimită în altă parte. E fluviu, e mişcare, e piatra, peştele şi valul...

Femeia din manuscris e întretăierea unor vieţi. Punctul în care destinul începe să schiţeze linii uşoare, ca un pictor ce-şi încearcă mâna – cine sunt eu oare? Asta sau cealaltă? Femeia din manuscris e stăpâna şi sclava manuscrisului, se joacă delicat cu fiecare literă, împingând-o în stânga şi-n dreapta nu prea tare, dar destul pentru ca viaţa ei să se schimbe radical. Femeii din manuscris nu-i stă bine când vorbeşte, ci când povesteşte tăcut, tresaltă, simte, iubeşte, fuge, se dăruieşte, creşte din rând în rând, aleargă şi se-ntoarce, se schimbă, e blândă, înfocată, mamă, îndrăgostită, e toate femeile acestei lumi închise într-una singură. Femeia din manuscris e manuscrisul însuşi, răsfrântă în oglinda hârtiei şi-n personajele din jur.

Manuscrisul e femeia care trăieşte pe scenă; tocurile i se aud pe podeaua de lemn, reflectoarele îi strălucesc în par, regizorul îi şopteşte subtil indicaţiile şi-o trimite elastic dintr-o viaţă într-alta, conducându-i călătoria prin mulţimea de personalităţi ce-i stau la dispoziţie.

Sărind din registrul poetic în cel practic, femeia din manuscris e intr-un fel femeia anilor noştri. E femeia care se lasă atrasă în pasiuni inimaginabile şi care supravieţuieşte sfârşiturilor, care îşi ia viaţa în propriile mâini (sau propriul condei) şi refuză să se supună lipsei de imaginaţie a unui soţ-scriitor pe cât de previzibil şi egal în familie, pe atât de darnic şi înflăcărat în lumea personajelor sale. Femeia din manuscris e femeia modernă "îmbogăţită" cu un suflet pasional, învăluită într-un val subţire de romantism, dotată cu atâta hotărâre câtă are nevoie şi parfumată cu un strop de delicateţe. Femeia zilelor noastre, à la Lia Bugnar.

1 comentariu

  • Felicitari pentru “Femeia din manuscris”
    Daniela Stefanescu, 08.03.2018, 02:23

    Foarte interesant si incitant text. Pe cat de mult mi-a placut si m-a atras titlul, pe atat de mult m-a atras si textul, pe care nu iti vine sa il lasi din mana pana in scena finala... in care ramane doar lamaiul, cu simbolul lui.
    Foarte bine scrisa si prezentarea.
    Felicitari celor doua doamne!

Publicitate

Sus