Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Editura LiterNet  Sageata  Poezie

Versiunea în limba românăEnglish versionVersion françaiseČeský

Victor Ţarină: Încercare de bust

ISBN: 978-973-7893-95-6
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Fragment
Descarcă în format pdfAlte formateCiteşte un fragment
AUREOLE
(1997)


RĂSĂRIT

Stai lângă mine când nasc
Aşa gândea Maria şi singură
Singură sub cometă
Iosif stătea grijuliu lângă ea
Îngerii cântau deasupra peşterii

Nasc, gândi Maria
Şi din pământ ieşi Soarele


SPERANŢĂ

Galben sărut pe un mormânt
De piatră, coboară azi soarele
Peste munţi
Şi-mi amintesc ultima despărţire
Ca şi cum un soldat roman
Mi-ar frânge fluierele picioarelor
Dar sper în adâncul sufletului
Că eu am fost tâlharul
Care a plâns pe cruce:
"Adu-ţi aminte de mine, Doamne,
Când vei veni în împărăţia Ta!"


AUREOLELE BUNICILOR

Asta e noaptea cu furtuna promisă
Cu ploaia vestită de proroci
E timpul să mă aşez pe un pat de piatră
Şi cu ochii închişi să aştept

De aici încolo va fi beznă
Aureolele bunicilor trecând la braţ
Singura lumină


VIS DE DIMINEAŢĂ

Merg la El acasă, Îl iau din iesle
Şi-L leagăn în braţe
Ce lumină coboară atunci? Şi de ce
Sufletul meu mincinos se înfioară?

Apar soldaţii şi mă îmbrâncesc
Din vis îmi curge o picătură
De sânge pe faţă


VIZIUNE

Ochiul lui Dumnezeu se deschide în cer
Genele Lui mângâie marginile lumii
Oamenii se ceartă prin abatoare
Înjunghie animale fierbinţi
Dar cei doi îndrăgostiţi, întârziaţi
Pe bancă la capătul iernii
L-au văzut şi s-au oprit din sărut


CELE TREI CUIE

Stau pe întuneric în pat.
Afară, la geam, douăsprezece aureole
Îşi iau cina cea de taină, una dispare
Cineva bate în bloc cele trei cuie

Departe, o femeie plânge
Deasupra popoarelor


UN PAHAR DE LUMINĂ

Venirea serii poate fi un semn
Aici unde soarele luminează greoi

De ce să te mint? Am avut cândva trăiri
Mai înalte. Într-o după-amiază îngenuncheat
Sub icoană, am ciocnit un pahar de lumină
Cu Dumnezeu. El mi-a fost prieten şi stăpân
Eu i-am fost fiu, cupă şi sclav
De ce să te mint? Am avut cândva trăiri
Mai înalte, ca prieten şi sclav


O CRUCE DESENATĂ

Îmi reamintesc
Tristeţea acelei îmbrăţişări
Când soldaţii mă împingeau
Spre un nou sacrificiu
Tristeţea acelei despărţiri
De iarnă, de primăvară
Când aclamat de mulţime
Îmi întindeam mâinile pe o cruce
Desenată pe spatele biciuit
Al Mântuitorului meu


ÎN NISIPUL ŢĂRMULUI

Unduirea vastă a câmpului
Aduce vara în sandale fierbinţi.
Salcia plânge, râul susură
Totul anunţă venirea Ta

Se face seară şi Îţi văd într-adevăr paşii
În nisipul fin. Se opresc
În dreptul meu şi apoi pleacă
Mai departe melancolici

Mi-ai dat o sărutare?
M-ai binecuvântat?


DAR NU ORBITOR

Mă întorc din mormântul
Urii şi al dispreţului, fără vârstă
Şi mă pierd printre oameni
Să-Ţi văd înălţarea. "Voi fi cu tine
Până la sfârşitul veacurilor"
Îmi şopteşti mereu

Mă întorc iar acasă şi pictez icoane.
Înspre miezul nopţii
Cineva răstoarnă bolovanul
De la uşă, luminos dar nu orbitor
Mă strigă pe nume


DIN DRAGOSTE TE-AM CREAT

Ţi-am dăruit acest Copil
Ca să-ţi aducă vestea cea bună
Despre dragostea Mea veşnică
Despre felul în care să Mă cunoşti

Abandonează duhurile triste
Căci ele te cheamă
În negrul abis

Ţine în braţe acest Copil
Căci peste ani, El
Are să Mi te dăruiască
Pe palmele Sale
Străpunse


A FOST O NOAPTE

Ar fi trebuit să fie o femeie luna
Îmbrăcată în hainele cenuşii
Ale norilor, sau noaptea
Despuiată şi orbitoare

Dar Dumnezeu a pus o sferă
Să lumineze noaptea şi a văzut
Că aceasta e bine. Câţi adolescenţi
Nu şi-ar fi părăsit prima iubire?

A fost o noapte şi-a fost o dimineaţă



Notă: Puteţi citi integral acest volum descărcând gratuit varianta pdf Acrobat Reader.




0 comentarii

Click pentru a mări coperta


CATALOG

Sageata Cărţi pentru copii
Sageata Eseu
Sageata Fotografie & Arte plastice
Sageata Jurnalistică
Sageata Palimpsest
Sageata Poezie
Sageata Proză scurtă
Sageata Roman
Sageata Scenarii
Sageata Screensaver
Sageata Teatru


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer