Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Editura LiterNet  Sageata  Teatru

Versiunea în limba românăEnglish versionVersion françaiseČeský

Katalin Thuróczy: Cina zeilor


Traducere din maghiară de: Anamaria Pop

ISBN: 978-973-7893-74-1
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Fragment
Descarcă în format pdfAlte formateCiteşte un fragment
Actul I.
Scena 1
.



Locuinţa lui Dr. Zsigmond Szombathelyi, Ministrul Dezvoltării Produselor şi Băncilor. Imobil impunător, locuinţa - somptuoasă; camere largi, luminoase, avînd înălţimea de 4 m. Camera de zi - în acelaşi timp şi cameră de lucru - este amenajată pentru primirea oaspeţilor, servind şi drept fumoar. În stînga spate, o imensă masă de birou, cu picioarele sculptate; îndărătul acesteia, un fotoliu. Pe peretele din dreapta, o bibliotecă; pe rafturi, numere din Monitorul Oficial, romane de aventuri şi de dragoste, cărţi pentru copii, lecturi obligatorii pentru elevi, alte cărţi aflate într-o totală devălmăşie. Este evident că membrii familiei nu prea citesc. În prim-plan, în partea dreaptă a camerei, o canapea şi fotolii din piele, mobilier antic; în partea stîngă, mai în spate, mobilă modernă, se vede că a fost asamblată la repezeală, predomină sticla şi aluminiul. Pe peretele din stînga, o oglindă imensă, în faţa ei o măsuţă şi o mulţime de scaune. Pe peretele din dreapta, două uşi: una conduce în camera lui Lakhy, iar cealaltă, în camera Zsófiei. Uşa de pe peretele din stînga conduce în celelalte încăperi ale locuinţei şi în vestibul. Pe peretele din spate, uşa mare a unui balcon (aproape cît lungimea scenei). Balconul ţine locul unei terase mai mici - se vede Dunărea şi Dealul Gellért. La un moment dat, în fundal, prin sticla uşii de la balcon, se va vedea Statuia Libertăţii de pe vîrful Dealului Gellért; acum, din cauza perdelelor groase, din catifea, trase pentru a crea ambianţă, statuia nu se vede. În faţa mesei de birou, Rosite îndeasă într-un sac negru, din nailon, teancul de hîrtii de pe masă. E îmbrăcată asemenea unei femei de serviciu: pantaloni largi de trening, un pulovăr gros, decolorat, vizibil prea mare pentru ea; în picioare are nişte tenişi scîlciaţi. Pentru a arăta "mai bine", la gît îi atîrnă un lanţ gros din aramă, iar la mînă îi zdrăngăne mai multe brăţări ruginite. Rosite poartă aceste "bijuterii" de parcă ar fi veritabile, din aur. În mijlocul camerei, lîngă un alt sac negru din nailon, burduşit cu tot felul de obiecte - pregătit pentru a fi dus la tomberon -, se vede un aspirator.

Rosite:...îi spun: măi omule, uită-te mai bine, vezi tu vreo pană pe spatele meu...? (Îşi ridică pulovărul la spate.)...atunci nu mă confunda cu un fazan... gioarsa asta de căcat vrei tu să mi-o vinzi cu cinci mii?
Zsófia: (Iese din baie, e înfăşurată cu un prosop, în picioare are şlapi) Sutienul? (Intră în camera ei, trînteşte uşa.)
Rosite: În dulap... (Înghesuie în sac inclusiv ultimele hîrtii de pe masa de birou, leagă gura sacului, îl trage lîngă celălalt; vorbeşte singură.)...eşti tînără, la ce-ţi trebuie sutien? Pînă n-a fost nevoie, eu una n-am purtat... bărbaţii se căcau împrăştiat! Sutien! Ehei, acu'... toate pe care le am mă cam strîng, dar o să slăbesc eu... nu le pot suferi, dar dacă trebuie... iar de la o vreme încoace trebuie... două îmi vin bine, iar cel cu paiete... şi ăla mă strînge... paiete de jur-împrejur... e din mătase neagră... paiete aurii şi roşii... bombă, ce mai!... dar chiar ş-aşa, nu-mi place sutienul...
Lakhy: (Strigă din camera ei.) Rosite! Au venit deja?
Rosite: Nu. Cin' să vină?
Lakhy: (Tot din camera ei.) Ăia, ăia care aduc potolu'... ştii... cei de la bufet... sau de la bucătăria rece... sau de unde naibii or fi...
Rosite: Ce?
Lakhy: (Tot din camera ei.) Ştii! Chestiile alea în aspic!
Rosite: Nu ştiu.
Lakhy: (Tot din camera ei.) Unde dracu' or fi? Au spus ora cinci! (Se aude soneria.) Ei sînt!... deschide-le uşa, ce mai aştepţi?!
Rosite: (Iese tîrşindu-şi picioarele, între timp vorbeşte singură.) Rahat pe băţ... şi mai ce... bufet rece, aspic... fac pe nebunii... pentru ăştia tocăniţa de pui nu mai înseamnă nimic. Într-o cratiţă cît toate zilele... cu găluşti... şi salată de castraveţi... dar pentru ăştia, nu... mai demult era bun şi gulaşul... acu' platouri reci, aspic... buuun!
Lakhy: (Intră; e proaspăt coafată şi machiată, e îmbrăcată în capot, în picioare are papuci de casă; strigă după Rosite şi între timp aranjează scaunele.) Rosite... să le pună pe masă!... pe aia mare, rotundă, pe care-i faţă de masă!... trotilul sub fereastră!... pe aia mică şi lungă!...
Zsófia: (Iese; e îmbrăcată într-un halat de baie foarte scurt; îşi pulverizează pe păr fixativ şi se piaptănă.)...blugii!...
Lakhy: În dulap.
Zsófia:...mereu e totul în altă parte...
Lakhy: Cu ce te îmbraci?
Zsófia:...merg la Ági, mîine avem examen la mate... cum cu ce mă îmbrac?
Lakhy:...oaspeţi...
Zsófia: Dorm la ea.
Lakhy: Nu crezi că eşti cam vagaboandă, pe capu' altora... de ce nu vine ea aici?! De ce trebuie să toceşti atît?... dacă telefonează tac-tu reuşeşti fără probleme...
Zsófia: Lasă-mă cu asta!
Lakhy: Intervine pentru toţi nenorociţii, doar n-o să-şi lase propria fiică!...
Zsófia: Şi aşa n-o să vă spun unde dau! (Intră în camera ei; de afară se aude gălăgie; se depozitează platouri, sticle cu băutură.)
Jean: (În timp ce intră, scoate tot felul de facturi din buzunarele pantalonilor.) Nouă platouri mari, trei mici, trei cu peşte, patru torturi, cinci kile de sărăţele... patruzeci de beri... de la frigider...
Lakhy: Auzi la ea, n-o să ne spună! Şi aşa aflu!... Chelner?
Jean: O să trimită... treizeci de litri de vin roşu, vărsat.... în căni de sticlă... alb n-a fost decît la sticlă, zece...
Lakhy:...dar nu pe ăla de data trecută! Ăla-i un bou! Un idiot!
Jean: Nu! Ăsta-i un tip nou... fursecuri, două kile... peşte-n aspic, două platouri... patruzeci de perechi de crenvurşti...
Lakhy:...e tînăr?
Jean:...îhî, dar ştie meserie... îngheţata, în congelator... pîinea, am cerut să fie feliată din start...
Lakhy: Ce anume din start?
Jean:...păi, s-o primim tăiată felii, să nu ne cîcîim cu ea aici... facturi... (Adună toate facturile la un loc; i le dă lui Lakhy.)...ştampilele le-am verificat, s-ar putea să recuperăm tva-ul, poate intră la protocol... (De afară se aude gălăgie, zdrăngănit de farfurii.)...cioburile aduc noroc! (Iese.)
Lakhy: (Se uită peste facturi, apoi le înghesuie în buzunarul capotului. Subit, începe să ţipe.) Cum adică, dormi la ea?!
Zsófia: (Răspunde din camera ei.) Iar începi?!
Lakhy:...vagaboandă ce eşti! O dată la gagiu, altă dată la curviştina aia de prietenă! Ce o să le spun oaspeţilor?! Mereu mă întreabă!...că domnişoarei i s-a făcut greaţă de mutrele lor?
Zsófia: (Iese ţipînd. E în chiloţi şi-n sutien; blugii îi atîrnă în mînă. Tremură.) Da! Mi-e greaţă! Rechini nenorociţi! Îmi vărs maţele cînd îi văd! Decît să le zîmbesc frumos, mai bine dorm sub poduri... "Vai, cît ai crescut!" "Ai deja logodnic?" "Mişună băieţii pe lîngă tine, ai?" Tot felul de texte greţoase! Mi-e silă!
Lakhy:...crezi că eu am chef să-i văd?! Dar trebuie! E obligatoriu!... din cauza lui tac-tu!... crezi că pe mine nu mă plictisesc? Eu să zîmbesc pe rupte, nu-i aşa?... mai bine aş sta tolănită în vană... sau aş merge la un film... sau orice altceva!...
Zsófia: De ce nu mergi?! Dar îţi convine să-ţi joci rolul de illustrissima!
Lakhy: Sigur că da! Sînt o illustrissima! Am muncit pentru asta! Doamne... şi încă pe rupte! Asta sînt! În mod oficial sînt o illustrissima!
Zsófia: Blazon nu-ţi cumperi? Pentru treij' de mii găseşti imediat! Sau un arbore genealogic de contesă, pentru o sută de mii!...
Lakhy: Te plesnesc!
Zsófia:...pentru o sută cincizeci vei fi baroneasă, cu rude cu tot! Tacîmuri de argint cu blazon! Illustrissimul conte Dr. Szombathelyi!... baroneasa Teplák, doamna ministru!... Rîsu' curului!
Lakhy: O să-ţi prindă bine! Gîscă proastă ce eşti! Aşteaptă numa' sfîrşitul! Dacă n-o să intri la facultate!... atunci o să-ţi prindă bine un telefon! Dacă n-o să pui mîna pe o slujbă ca lumea! Atunci o să-ţi prindă bine! Cine are nevoie de o profesoară cu curu' gol! Pentru că asta o să iasă din tine... măcar dacă ai alege o meserie căutată, normală... dar nu... tu vrei literatură!... atunci o să-ţi prindă bine... atunci o să fie bună gaşca... numai pe ei putem conta... numai pe ei...
Zsófia: Mai bine crăp de foame, dar de la ăştia nimic nu vreau!
Lakhy: Cine-s ăştia?!
Zsófia: Păi... Ăştia!
Lakhy: Pînă şi tac-tu?! Şi el e "ăştia"? Pînă şi eu? Şi eu sînt "ăştia"?!... (Se repede la fiică-sa, o loveşte pe unde apucă. Zsófia ţipă, se refugiază în camera ei; Lakhy se prăbuşeşte obosită într-un fotoliu.)...auzi la ea, "ăştia"! Degeaba-i fata mea... e o gîsculiţă proastă... ăştia!... dacă ea ar fi trebuit să... dar nu... i-am suflat şi-n cur... are dreptate... eu sînt tîmpită... dar acu' e prea tîrziu... acu' deja... (Se ridică, scoate o sticlă de pe raftul de jos al bibliotecii; trage o duşcă, apoi îşi aranjează ţinuta. Observă sacii din mijlocul camerei.) Rosite! Ce-i cu dezordinea asta?! Parcă ar fi la bordel!...


Notă: Puteţi citi integral acest volum descărcând gratuit varianta pdf Acrobat Reader.




0 comentarii

Click pentru a mări coperta


CATALOG

Sageata Cărţi pentru copii
Sageata Eseu
Sageata Fotografie & Arte plastice
Sageata Jurnalistică
Sageata Palimpsest
Sageata Poezie
Sageata Proză scurtă
Sageata Roman
Sageata Scenarii
Sageata Screensaver
Sageata Teatru


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer