TAMARETĂ DE FECIOARĂ
Ea are sînii doldora de spaime
Că nu vor fi prea bine sărutaţi
Şi dacă nu o pupi te iau la palme
Toţi Spiriduşii munţilor Carpaţi!
Ea are-un şold ce-i dă pe blegi la naiba,
De nu mai ştii sub fusta ei ce este:
Drac despicat în două cum e roaiba
Sau înger pus pe şotii şi pe feste.
Şi totuşi, Doamne!, dînsa e virgină,
Şi-i singură, şi-i tristă, şi-i lalea.
O, suflete, mîngîi-o pe botină,
Lîngă blacheu, îndrăgostit lulea!!
ELOGIU
De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cel greu şi alb ca un nămete,
Scos de sub rochii pe-ndelete
Şi tăvălit pe largi divane
Ca-n basmele aliotmane.
De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cum să-i gust tainica dulceaţă,
Cînd o să-l iau, pios, în braţe,
Iluminat, ca pe-o icoană,
Spre-a-mi mîntui viaţa-mi vană.
De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Lin răsfoind şi monoton:
Baudelaire, Verlaine, Lautreamont,
Rimbaud, Nouveau, Apollinaire;
Ei n-au văzut ce tu-mi oferi!
De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
În casa noastră de chirpice
Din balige de pitulice
Blînd frămîntate-n brume groase
De-un serafim cu-aripi stufoase.
De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cărînd senin găleţi cu apă
Din care căni adinei se-adapă,
Băgînd surcele sfinte-n plită
Linse de flăcări ce excită.
De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Precum elevul profesoara
Şi-o-nchipuie-n vacanţe, vara,
De dimineaţă pînă seara...
TAMARETĂ IX
Interpretează Fatalus
Mi-ai fluturat sutienul pe la nas
Şi ai plecat sînii-au rămas un vis
Al sufletului meu de înger gras
Apollinaire lui Lou-i scria precis
Ce locuri dragi topeşte-n catifea
Cu gura-i grea de crin pios deschis
În amintirea raiului ci-abia
Mă-ncumet eu să-ţi pup fusta pe-abis
Mi-ai fluturat sutienul pe la nas
Şi ai plecat sînii-au rămas un vis.
TAMARETĂ XI
Să-nvăţăm latina pînă cînd,
Surîzînd, oh, surîzînd, ah, surîzînd
Vom avea, uimiţi, acelaşi gînd.
Şi atunci, trezită moale-n zori,
O să înţelegi atît de-uşor
Că-s un botanist fermecător
Care, în crivat să nu te zbaţi
Goală, dintre crinii pipăraţi,
Coapsele îţi zmulge cu nesaţ
Şi le strînge-n braţe şi-n coperţi
De atlas nepus încă-n comerţ,
În genunchi rugîndu-te să-l ierţi
BOCET DE ADULT I
Poate c-ar fi trebuit,
De cît sînt de amărît,
Să-mi dau drumu-n infinit
C-un flutur legat de gît.
Vai de păpădia mea
Ce-n abis se scutura
Suflată de oameni răi,
Reparata hăi!
BOCET DE ADULT II
Casa nu mai are sobă
Nici hainele garderobă.
Fluturi explodaţi în sos
Mi-au întors viaţa pe dos.
Căci nimic nu mă consolă:
Geaba melci umpluţi la rolă,
Geaba îngeri ce-mi perfir
Rouă ca pe-un chilipir,
Geaba chiar femeia goală
Şi-n gură cu o portocală;
La treizeici şi cinci de ani
Stau şi plîng printre motani.
BOCET ADULT III
În van mă-ndeamnă la păcate
Crini cu petale suflecate
De li se vede tot parfumul,
Mi-e tot mai leneş, frate, drumul,
În lămpi fitilul nu mai are pîlp,
Fluturii mei sînt arşi de vii la stîlp.
Mă trezesc de dimineaţă înger condamnat la viaţă
Şi mă seacă, frate, seacă
Tot ce trece şi-o să treacă:
Dulcele tren de persoane
Cu coconi şi cu cocoane
Mirosind la geamuri zarea
Pîn-i-apucă disperarea.
Şi mă doare, frate, doare
Tot ce stă pe policioare:
Praful cu grumaz de rază,
Roua de după amiază,
Aerul din sticlă, moale,
Amintirea dumitale...
BOCET DE ADULT IV
În gară la Merişani
Cad castane din castani
Şi am patruzeci de ani.
Şi-aş mai sta şi n-aş mai sta
Să beau apă la cişmea
C-un acar alăturea.
C-am crezut, la început,
Cît marfarele-au trecut,
Că nici nu mai sînt adult.
Ci-n gară la Merişani
Cad castane din castani
Şi am patruzeci de ani.
BOCET DE ADULT V
Surioară, surioară,
Face-m-aş o birjă clară
De surîsuri dulci de fante,
Cu perdelele bufante,
Trasă-n praf pe două mure
Să te port tot în murmure
Pe la chioşcuri şi cişmele,
Trîntită pe canapele
Ca să-ţi speli trupul de jele.
Şi mai face-m-aş garoafă
De pus noaptea-n şip cu apă
Ca să n-ai vise de scroafă.
BOCET DE ADULT VI
Călină, Călină,
Pomuşoară fragă,
La mine-n grădină
Tristeţea-i pribeagă.
Melcul nu mai are
Coarne să răstoarne
Crinul din picioare
Lîng-un şold de carne.
Roua nu mai ştie,
Călină, Călină,
Să-mi stea-n farfurie
Doldora şi fină.
Şi-mi dă ghes urîtul;
Cine-o să-mi desprindă
Din funie gîtul
Atîrnat de-o grindă?
BOCET DE ADULT VII
Duce-m-aş, tot duce-m-aş
Să pasc troscot pe imaş
Cu boii şi vacile
Că-mi pierdui noroacele
Şi nu pot să-mi mai mîngîi,
C-un flutur la căpătîi,
Sufletul dintîi.
Nici mai am motan la scară
În livrea gri de nucşoară,
Nici găleată la fîntînă
Ce prindea în zori smîntînă
De rouă, la îndemînă,
Nici gard proaspăt, nici portiţă
Să-mi facă din clanţă fiţe
Fel de fel
Cu clinchet de clopoţel.
De aceea plîng şi-ţi spun
(Căţăra-m-aş în căpşun!):
Copilă cu blugişori,
Vino-n drum
Să te sugrum
De talie ca pe flori
Şi dă-mi gura
Şi dă-mi totul
Ca faimoasa Nastasie,
Precum scrie
Dostoievski-n "Idiotul"!
|
