Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Editura LiterNet  Sageata  Poezie

Versiunea în limba românăEnglish versionVersion françaiseČeský

Béatrice Libert: Le bonheur inconsolé / Fericirea nemîngîiată


Traducere de: Luiza Palanciuc

ISBN: 973-8475-97-X
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Fragment
Descarcă în format pdfAlte formateCiteşte un fragment












Que sais-tu de ce poème qui vient,
révélé à lui-même en une ascèse douce ?

De ce que tait notre origine,
calme avant l'aube,
gerçure avant l'écrit ?

Jette donc ta soif
et sois plus légère que l'attente,
plus vide que le bol ébréché.




Ce ştii despre poemul acesta ce vine,
singur ieşindu-şi la iveală într-o netulburată sihăstrie?

Despre ceea ce tăinuieşte facerea noastră,
liniştită, la răsărit de zi,
rană înainte să scrii?

La o parte lasă-ţi setea
şi mai lină fii decît aşteptarea,
mai goală decît blidul ciobit.




***






De l'obscurité
à l'obscur :
ainsi, le rameur.
Nulle fuite,
mais passage
et permanence.




De la întunecime
la întunecat:
întocmai - vîslaşul.
Nu fugă,
ci trecere
şi neclintire.




***






Donner sa soif au sable.
Articuler un son vide.

À quel écho vouer sa parole ?

Les mains coupées disent
l'offrande et l'abandon.

Un désert ne cesse de nous hanter.




Să-i dăruieşti nisipului însetarea.
Să scoţi un sunet spart.

Cărui ecou să-ţi dai cuvîntul ?

Retezate, mîinile spun
darul şi uitarea.

Pustiul nu încetează să ne tulbure.




***






Lait de brume
délayant l'heure
Il fait froid
à l'intérieur
dans l'absence
des chambres
où l'air n'a
qu'un mot à dire
pour enfanter
les saisons




Lapte de brumă
ce ora o întinde
Se face frig
înlăuntru
în golul
încăperilor
acolo unde aerul nu are
decît o vorbă de spus
pentru a da naştere
anotimpurilor




***






Avouer son visage au ventre de la pierre.
Prendre le pouls de l'univers.
L'entendre battre à contre-sang.




Să îţi destăinui chipul în faţa pîntecului unei pietre.
Nemărginirii să-i iei pulsul.
Să îl auzi cum bate împotriva sîngelui.










Traduction / Traducere de Luiza Palanciuc


Notă: Puteţi citi integral acest volum descărcând gratuit varianta pdf Acrobat Reader.




1 comentariu

  • Ce surprinde?
    Clara [membru], 17.08.2007, 16:38


    Poezia lui Béatrice Libert, o poezie care dezarmează prin simplitatea cu care lasă să transpară urmele unei treceri care nu trece, şi care poartă cu graţie semnele unei aşteptări pe cât de vane pe atât de ireductibile. O poezie « revelată sieşi într-o asceză tandră »
    Valenţele acestei poezii sunt însă greu de captat în versiunea lui Luiza Palanciuc.
    Ce surprinde la acest traducător totuşi avizat ?
    1. Dezinvoltura cu care foloseşte expresii inexistente.
    Dacă în limba română avem expresia « a ieşi la iveală », nu avem în schimb expresia « a-şi ieşi la iveală », folosirea de către traducătoare a acesteia din urmă sustrăgând disitihul din primul poem oricărei înţelegeri. In limba română se poate spune « a se da la o parte » dar nu « a lăsa la o parte », în acest ultim caz fiind de preferat să spui « a lăsa de o parte ». Nu putem traduce « vouer sa parole » prin « a-ţi da cuvântul », pentru care expresia complementară este « a-şi ţine cuvântul ». Nu putem de asemenea traduce « battre à contre-sang » prin « a bate împotriva sângelui », pentru simplul motiv că în limba română nu avem un procedeu echivalent de formare a cuvintelor prin compunere.
    2. Alegerea arbitrară a cuvintelor.
    Cuvântul "origine" este tradus astfel prin "facere"când în poem este vorba despre originea dinaintea facerii concretizată în gestul scrierii. « Délayant l\'heure » este tradus prin « ce ora o întinde », formulare care nu conoteaza, ci chiar denoteaza o dilatare a timpului pe când în poem e vorba despre o diluare a sentimentului timpului. Traducerea cuvântului « permanence » prin « neclintire », într-un context în care permanenţa şi nu neclintirea e contraponderea trecerii.
    3. Contrafacerile.
    Béatrice Libert crează o poezie care se oferă cu naturaleţe şi în care tensiunea se acumulează savant în câteva puncte cheie. Unul din ele, în primul poem, este creat de cuvântul « gerçure ». Traducerea acestuia prin « rană » echivalează însă cu o ratare a efectului poetic. Intr-un alt poem, traducerea cuvântului offrande prin « dar » crează o ambiguitate care nu se resoarbe la nivelul poemului. Prin inversiuni de tipul « Retezate, mâinile spun » în loc de « Les mains coupés disent », curgerea firească a poemelor încremeneşte în tot atâtea poze preţioase.

    Eu cred că Luiza Palanciuc are totuşi resursele necesare pentru a da o versiune corectă, literal şi literar, a poeziei lui Béatrice Libert.






Click pentru a mări coperta


ALTE CRONICI ALE ACESTEI CĂRŢI

Sageata Colecţia PONTIS, Luiza Palanciuc
Sageata Dans le creux de la paume, le bonheur tremblant, Luiza Palanciuc
Sageata Collection PONTIS, Luiza Palanciuc


ALTE CĂRŢI

Sageata Béatrice Libert: La passagère / Trecătoarea


CATALOG

Sageata Cărţi pentru copii
Sageata Eseu
Sageata Fotografie & Arte plastice
Sageata Jurnalistică
Sageata Palimpsest
Sageata Poezie
Sageata Proză scurtă
Sageata Roman
Sageata Scenarii
Sageata Screensaver
Sageata Teatru


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer