Coperta cărții

Note de scriitor

, ,


In memoriam IRINA NICOLAU

Acest proiect este în pregătire de trei luni. Am fost pe punctul de a-l lansa de mai multe ori, dar mereu a existat o piedică, în sfârşit data a fost stabilită, toate condiţiile îndeplinite, apoi am aflat că doamna Irina Nicolau a murit anul trecut în trei iulie. Fără să ne propunem sau să ştim dinainte, am ajuns cu lansarea în preajma acestei date. Nu există coincidenţe, uneori lucrurile se aşează singure în matca lor. Dedicăm această lansare Irinei Nicolau pentru că fără oameni minunaţi ca ea maşinile zburătoare nu s-ar fi desprins de pământ...



Am ales să nu prezentăm volumul de faţă în stilul editurii noastre pentru că dincolo de valoarea literară, incontestabilă, această carte este o hermeneutică.
Nu se poate vorbi despre ea decât în termeni de frumuseţe, consistenţă, spiritualitate şi poate fi prezentată doar de cei care au scris-o: istoria muzeului spusă de Irina Nicolau şi Carmen Huluţă şi spiritul său pictat în cuvinte de Horia Bernea.


NOTE
Irina Nicolau

Din 1990 am încercat să notez fragmente din convorbirile noastre şi să xerografiez paginile în care, seara, nota (Horia Bernea, n.n.) gânduri despre muzeu şi nu numai. Cele mai numeroase note sunt din anii '90-'92, când "căuta" febril. Din mulţimea de interviuri pe care le-a dat jurnaliştilor am reţinut numai câteva.
Organizarea fragmentelor este şi nu este cronologică. Notele din primii ani sunt risipite între texte datate explicit. Se putea proceda şi altfel, eu am preferat aşa. Am ţinut să vă avertizez.


Horia Bernea (interviu consemnat de Bianca Stuparu)

Mă pregătesc pentru acele lucruri importante, acele lucruri pe care dacă le-ai putea defini cu exactitate, nu le-ai mai face. E vorba mai degrabă de un scop inefabil, greu de formulat şi cu atât mai valoros cu cât e mai greu de formulat. Mi-am ascuţit uneltele, m-am pregătit din punct de vedere al meseriei, totul pentru realizarea unei foarte mari mobilităţi, unei mari game de posibilităţi de expresie. Aş vrea să pot să realizez aceste lucruri. Un soi de sinteză românească. Eu am fost un om care a practicat o avangardă extrem de puternică şi convinsă, am încercat o recuperare a ceea ce însemna spatele nostru, o înţelegere a întregului nostru background şi mă consider mai pregătit sau mai îndrituit decât alţii să vorbesc despre lucruri global. Din cauza asta spun că sper să ajung să realizez lucrurile pentru care m-am pregătit. Chiar şi pentru moarte. O bună pregătire pentru moarte ar putea însemna o bună pregătire pentru realizarea unor lucruri mari.


Irina Nicolau

După 1989, în România, la Muzeul Ţăranului Român, s-a petrecut o minune despre care oamenii trebuie să ştie. Pictorul Horia Bernea, împreună cu nişte oameni care au crezut în harul lui, au făcut să renască un muzeu centenar şi l-au dus până la cea mai înaltă distincţie pe care o poate primi un muzeu în Europa. Miracol românesc să fi fost? Eu aşa cred. Şi mai cred că minuni de acest fel românilor le vine mai uşor să înfăptuiască decât să le recunoască şi să le facă loc în memoria lor.
În ce ne priveşte, vom încerca să mărturisim. Povestea leagă, aşează şi, în consecinţă, falsifică. Nu va fi poveste, ci o colecţie de fragmente, vorbe spuse sau scrise atunci şi acum. Lucrul nu va fi uşor, având în vedere că faptele la care ne vom referi plutesc încă în aer. Spun "ne" pentru că, începând cu 1996, vocii mele i se va adăuga încă una. Carmen va vorbi despre experienţa ei. Uneori, când ne vom referi la aceleaşi lucruri, s-ar putea să ne contrazicem. Există riscul să nu mai înţelegeţi nimic. Aşa se întâmplă ori de câte ori nişte oameni descriu o minune. Adevărul adevărat îl ştie doar Cel de Sus.


Carmen Huluţă Mihalache

Irina îl citează frecvent pe Bernea. Nu e o caracteristică personală, mai toţi seniorii care i-au stat mult în preajmă recurg adesea la cuvintele lui când vine vorba de muzeografie. Sincer, la început i-am crezut uşor idolatri. Acum îi repet şi eu spusele. Forţa lui Bernea de a construi bine, frumos, adevărat, adecvat, închegat şi într-un anume fel durabil în jurul obiectelor a modelat nu numai structura acestui muzeu. A îmboldit spre creştere şi libertate personalitatea fiecăruia din cei implicaţi în împlinirea unei noi muzeografii.


Volumul a fost iniţial publicat în anul 2001 de Editura Ars Docendi a Universităţii din Bucureşti împreună cu Muzeul Ţăranului Român.

PS: Vizitează în Destinaţii culturale, paginile speciale dedicate Muzeului Ţăranului Român.

2 comentarii

  • despre Irina
    Rodica Solovastru, 06.07.2012, 16:15

    Am intilnit-o pe Irina Nicolau cind inca purta o coada groasa impletita. Aducea saptaminal un mic text pentru a fi publicat intr-o revista unde eram corectoare.

    Era plina de viata... ca un izvor de munte ce se rostogoleste voios printre pietre.

    Dupa un timp am vazut-o... fara coada. Parea la fel de tonica.

    N-am indraznit niciodata sa-i vorbesc. In redactia respectiva eram redusi la stadiul de "corp" tehnic.

    O priveam pe Irina cum evolua prin redactie, mereu grabita.

    Foiala ei voioasa imi parea... o forma de timiditate.

    Imi parea un inger pazitor al traditiilor romanesti.

    Si ingerul a plecat.

    Acum o caut prin Muzeu si prin sala ce-i poarta numele. Prin salile inalte, cu pereti albi sau pictati discret. Prezenta ei se simte, alaturi de aceea a lui Horia Bernea, printre obiectele depuse in Muzeu. in spatiile pline si in cele goale.

    Irina poate fi zarita foindu-s prin Muzeul celest daca privesti atent prin fereastra aceea de casa veche (casa devenita imaginara), ce sta deschisa catre lume in una din salile muzeului.

    Multumirile mele editurii LiterNet pentru acest dar internautic.


    • RE: despre Irinaui
      Aurelia Bălan Mihailovici, 28.09.2020, 16:56

      Dumnezeu să-i odihnească în pace pe Irina și pe Horia, iubitorii de Dumnezeu și de minunile Lui. I-am cunoscut pe amândoi iar astăzi mi-am amintit de un proiect minunat al lor, în colaborare cu un mare etnoglog francez, venit de la Paris, ca să prezinte adevărul creștin despre Focul viu, în practica creștinilor care își împletesc viața lor în Hristos cu cea a celor plecați, prin parastasele pe care le fac întru pomenirea lor. Mă așteptam să găsesc acest eveniment pe net, dar nu l-am găsit. Aurelia

Publicitate

Sus