Coperta cărții

Femeia, azi

În 1998, Dea Loher a primit premiul festivalului de la Mulheim pentru piesa Adam Geist. Acum (în 2001), ea fost selecţionată cu un text scris la comanda Burgtheater-ului din Viena. Acesta i-a solicitat autoarei o piesă care să reia motivul din Reigen (tradusă la noi ca Hora şi jucată, după 1989, sub titlurile Cercul, apoi Hora iubirilor) de Schnitzler. Astfel a apărut Klaras Verhältnisse (Legăturile Klarei). La festival nu a fost invitată însă producţia vieneză, ci a fost preferată, dintre numeroasele montări care se joacă acum, premiera elveţiană a piesei, montată de Crescentia Dünsser la Theater Neumarkt din Zürich.

Femeie inteligentă, sensibilă şi independentă, Klara respinge mecanismele de manipulare ale societăţii contemporane, îşi pierde slujba şi eşuează, de-a lungul a 17 scene, în prostituţie şi apoi în sinucidere. O sinucidere de la care e însă salvată, în ultima clipă, de către un personaj misterios, numit de autoare "Un chinez fără nume". Sau e mai degrabă condamnată să trăiască mai departe? Această întrebare a fost dezbătută îndelung de către publicul entuziasmat de spectacol. Printre virtuţile textului, se cuvin menţionate lipsa oricărui tezism (nici urmă de feminism), structura alertă, amintind de Stationendrama expresionistă, ironia lucidă care înăbuşă în faşă orice patos, personajele excelent conturate din numai cîteva trăsături (totuşi, deloc schematice sau caricaturale), întorsăturile pe cît de surprinzătoare, pe atît de logice ale situaţiilor. Şi, desigur, această irezistibilă Klara care vine în descendenţa eroinelor din Hebbel, Schnitzler, Wedekind şi, mai cu seamă, a acelei Lotte din Gross und klein (Mare şi mic - 1978) de Botho Strauss.

0 comentarii

Publicitate

Sus