Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Editura LiterNet  Sageata  Jurnalistică

Versiunea în limba românăEnglish versionVersion françaiseČeský

Marie-Claire Ştefănescu: Unde eşti, copilărie!

ISBN: 978-973-122-110-6
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Mărturie de suflet
Nicole Sima
Descarcă în format pdf
Am scăpat! Tot ce ar fi "trebuit" să scriu în prezentarea acestor amintiri există deja în Cuvântul înainte al scriitoarei Daniela Ştefănescu - fiica autoarei şi, totodată, cea care a îngrijit volumul de faţă, făcând acest lucru cu profesionalism, cu emoţie şi cu infinită dragoste.

Eliberată de această îndatorire, eu voi spune doar ceea ce cititorul de azi sau de mâine poate dori să afle în plus din partea unui martor foarte apropiat al lui Marie-Claire Ştefănescu.

Familia şi prietenii o numeau Cocuţa şi eu, ca o fetiţă politicoasă, încercasem în copilărie să-i spun "tanti Cocuţa" - ea fiind vară primară cu tatăl meu. Dar am fost imediat corectată:
- Dacă-mi spui "tanti" vei pune între noi bariera vârstei. Eu vreau să fim prietene, să ne putem spune orice, cu sinceritate.

În felul acesta a deschis larg o uşă care nu s-a mai închis niciodată, nici măcar acum, când - după legea firii -, ea nu mai este printre noi.

Însă dacă ar fi, aş vrea să-i spun acum câteva lucruri pe care nu i le-am spus în anul 1975 când ne dădea să citim - mamei mele şi mie -, câte un capitol din Unde eşti, copilărie! proaspăt scos din cuptorul creaţiei, ca să ne dăm cu părerea, de la prima până la ultima filă.

Draga mea Cocuţa, ţi-am citit şi recitit amintirile pe nerăsuflate. Am râs şi am lăcrimat pe alocuri, am aflat şi am înţeles multe despre copilăria ta fericită, plină de iubire, în sânul unei familii de excepţie, în care cuvântul de ordine era întrajutorarea, dar... îţi mărturisesc că există ceva scris de tine aici cu care, în mod categoric, nu sunt de acord. Vorbeşti despre bătrâneţe ca de o realitate. A cui bătrâneţe? În niciun caz a ta, care ai rămas de-a pururi tânără prin atitudinea şi prin spiritul tău viu. Nici noi şi nici măcar nepoatele tale sau copiii mei nu ne-am gândit vreodată la tine ca la o femeie bătrână, nici măcar după ce trecuseşi de 80 de ani. Şi asta pentru că în preajma ta oricine se simţea fericit. Răspândeai veselie, stare de bine, indiferent de inerentele greutăţi sau necazuri de care nu ai fost mereu scutită.

Parcă te aud povestind o carte abia citită sau spunând o anecdotă. Aveai un şarm şi un haz extraordinar şi ştiai cum să ne faci să aşteptăm cu sufletul la gură deznodământul cărţii sau poanta bancului.

Parcă te văd sărind în ajutorul celor dragi ori de câte ori era nevoie. O făceai cu atâta dăruire şi cu zâmbetul pe buze, încât dădeai impresia că ţie nu ţi-e greu. Îmi mărturiseai uneori "în secret" că îţi este la fel de greu ca orişicui, dar te forţezi, din dragoste.

Ha-ha! Mai ştii cum îmi făceai un semn discret ca să mă avertizezi că ai un secret să-mi spui? Era atât de plăcut să şuşotim noi două, cu toate că aşa-zisul "secret" nu ascundea nimic deosebit, dar avea darul să creeze o stare de intimitate, de prietenie, ca între două adolescente. Şi tu aveai atunci vârsta la care te declarai bătrână. Vezi că-i un nonsens?


Generozitatea ta nu s-a mărginit doar la ajutoare directe, ci s-a materializat - pentru cine avea urechi de auzit -, în poveţe, în lecţii de viaţă, pe care ni le ofereai mai mult prin pilde, prin exemple concrete. Şi unde puteai găsi aceste pilde? În literatură şi în viaţa trăită de tine sau de cei pe care i-ai avut aproape.

Când întâmplările au început să se adune, când pe mulţi dintre cei evocaţi nu îi mai puteam cunoaşte decât prin tine, ai făcut pasul cel mare, le-ai pus pe hârtie şi astfel ne-ai dăruit lumină din lumina pe care ei ţi-o dăruiseră. Pentru asta şi pentru tot ce ai însemnat tu pentru noi, îţi mulţumim!


Cam asta i-aş fi spus acum, dacă s-ar fi putut... dar pentru că nu se poate, vă spun vouă, cititori de azi şi de mâine, că citind Unde eşti, copilărie! de Marie-Claire Ştefănescu veţi pătrunde în lumea fericită a copilăriei petrecute cu aproape un secol în urmă şi vă veţi simţi ca într-o galerie cu tablouri în care sunt zugrăvite personaje şi întâmplări adevărate.

Poftiţi înăuntru, intrarea e liberă!




11 comentarii

  • Copilaria este chiar in noi, intr-un luminis al sufletului
    Carmen Zaharescu, 20.12.2016, 19:46

    Am avut privilegiul de a o cunoaste personal pe autoarea acestor minunate Amintiri.
    Pe Cocuta am simtit-o apropiata din prima clipa, desi diferenta de varsta dintre noi era mare. Insa iti era imposibil sa n-o iubesti si sa n-o stimezi, vazand bunatatea si altruismul ei, intuind inainte de orice OMUL.
    Ma bucur nespus ca Daniela, fetita cea draga a Cocutei, a mostenit aceleasi calitati si s-a ingrijit cu infinita dragoste ca Amintirile Maicutei ei sa vada lumina tiparului si sa aduca atata bucurie cititorilor.
    Copilaria evocata cu atata sinceritate, dragoste si sensibilitate reprezinta o carte-document nespus de pretioasa prin imaginile si descrierile facute, fotografii care amintesc de orasele de altadata si in special de micul Paris, Bucurestiul secolului trecut. In paginile minunat scrise regasesti deopotriva literatura, istorie, geografie, principii de viata si multe altele, toate reunite cu simplitate, talent si un subtil simt al umorului.
    Aceasta carte iti merge pur si simplu la suflet. Felicitari lui Nicole pentru frumoasa prezentare.
    Multumim, Cocuta, multumim, Daniela!


  • După lectura cărţii "Unde eşti, copilărie!"
    Monica M., 12.12.2016, 01:46

    Am întâlnit în Unde eşti copilărie! o lume care, abordată cronologic, a vieţuit în paralel cu cea a părinţilor şi bunicilor mei, o lume care, în acei ani, cel puţin, a trăit tihnit, îndrăznesc retroactiv să spun, privilegiat, respectând reguli şi tradiţii ignorate astăzi.
    O foarte mare dragoste, plină de înţelegere şi respect reciproc, îi unea pe membrii familiei Birnberg, o dragoste care se "revărsa" asupra tuturor celor care le ieşeau în cale. O lume aparent ideală despre care, dacă nu aş fi cunoscut-o pe autoare, aş fi gândit că e inventată. Dar am cunoscut-o pe Marie-Claire Ştefănescu,, i-am gustat farmecul, am profitat de ospitalitatea şi generozitatea d-sale, am comunicat perfect în împrejurări de tot felul. Așa că-mi dau bine seama că cele scrise au fost întru totul adevărate.
    Meritul aparte al cărţii este dat şi de împletirea text–imagine, atât de ingenios pusă în pagină.
    Iar felicitările mele i se adresează Danielei, în mod special pentru sensibilul "Cuvânt înainte", pentru fotografiile dezvăluite şi pentru spiritul (contemporan şi bine cumpănit al) notelor de subsol.
    Ar mai fi multe de scris despre fermecătorul text, despre acea lume demult apusă, dar m-aş lungi din cale-afară...

  • Draga mea prietena,
    Raluca Hurduc, 29.11.2016, 10:29

    ... as vrea sa las si eu aici cateva ganduri. Inainte sa incep cartea mamei tale, am citit prezentarea lui Nicole, comentariile, introducerea ta si... m-am uitat la toate pozele!! Promitea sa fie o carte minunata. Epoca despre care vorbeste este foarte aproape sufletului meu, este epoca mea preferata din toata istoria.
    Dupa ce am citit-o, am ramas cateva zile bune transportata in acele timpuri. Imi pare atat de rau ca s-a terminat!! Am savurat fiecare pagina a ei! Ce viata frumoasa! Ce oameni deosebiti! Atmosfera este surprinsa si reconstituita extrarordinar, incarcata cu toata nostalgia anilor care au trecut... Simt ca m-am nascut cu 100 de ani prea de ani prea tarziu.
    Am inteles mai multe despre tine si familia ta minunata, am inteles de unde ai invatat devotamentul si sacrificiul pentru familie, de unde iubirea ta de tara (despre care vorbeam noi mai demult)... Fericit omul care a crescut inconjurat de atata dragoste si o da astfel mai departe! Fericiti copiii si nepotii tai!
    Mi se pare mie, sau mai este material si pentru o continuare a memoriilor din anii maturitatii? Mi-as dori tare mult sa le citesc si pe acelea!

  • o cronica de familie aproape completa. Minunat!
    Anca Sandu Toaszewski, 10.11.2016, 13:45

    Am citit, de-a lungul anilor, mai întâi fragmente de amintiri ale lui Mircea Ştefănescu despre copilăria Danielei, împreună cu tânăra soţie şi mamă, Cocuţa – scriei încărcate de tandereţe şi umor, redate cu talentul unui mare scriitor. Apoi am citit poveştile scrise de moştenitoarea acestui talent, Daniela, despre viaţa familiei ei, petrecută în jurul Cocuţei, devenită bunică şi străbunică. Şi acum, datorită Danielei, am citit cu încântare chiar scrierile Cocuţei – Marie Claire Ştefănescu – despre propria ei copilărie, petrecută într-o Românie la care noi ne raportăm cu nostalgie. Regăsim acelaşi air de famille, marcat de căldură, bunătate şi seninătate, care a traversat generaţiile şi care e redat cu sinceritate şi eleganţă. Am citit poveşti drăguţe despre o copilărie fericită, veghiată de oameni iubitori şi distinşi. Am citit despre întâmplări şi personaje dintr-un univers personal, admirabil populat de familie şi prieteni, un microunivers care s-a suprapus peste atmosfera epocii interbelice, cu lumea ei intelectuală atât de bogată şi interesantă. Este un nou cadou pe care ni l-a făcut scriitoarea Daniela Ştefănescu şi pentru care îi mulţumim.

  • Identitatea ei, identitatea mea
    Saviana Diamandi, 01.11.2016, 22:16

    Oare ar fi putut să știe vreodată Marie-Claire Ștefănescu, Cocuța pentru noi, ce lumi, ce bucurii poate stârni în mine cu amintirile ei? N-am trăit, ce-i drept, în vremea pe care o descrie și niciodată n-am știut că are o familie atât de numeroasă și mai ales ....acum știu cât de greșit am judecat-o în tinerețea mea, când am socotit că amintirile pe care le așterne pe hârtie sunt o dorință târzie de a se afirma și ea ca scriitor, alături de un soț deja demult consacrat. Și mi-a fost dat să o descopăr mulți ani mai târziu: o talentată, care te face să nu-i lași cartea din mână și mai ales reușește să te facă părtaș la viața ei. Publicarea acestor amintiri se înscrie alături de multe altele (Zoe Cămărășescu, Matila Ghyka, etc) pe care le caut cu îndârjire. S-a potrivit să vreau să fi trăit atunci, dar nu este o simplă potrivire să îmi doresc să fi trăit mai ales în preajma ei, în lumea ei. Da, m-a convins, m-a fermecat, mi s-a adresat mie. Îmi place să cred că există și amintiri legate de tinerețea ei. Le vreau, le aștept. Și când le am pe toate le ofer copiilor mei, ca pe cele mai frumoase amintiri, pe care doresc să le împărtășesc cu ei, ca și cum ar fi amintirile mele. Mulțumesc Danielei pentru atenția și dragostea cu care a prelucrat tot materialul, text, note de subsol și fotografii. A făcut-o și pentru mine.

  • Cea mai frumoasa carte
    Simeon Ulubeanu, 27.10.2016, 20:58

    Este cea mai frumoasă carte. Pentru mine. Pentru că povestește despre familia mea. Am citit-o cu dificultate, cu ochii împăienjeniți. Talentul și forța morală a scriitoarei dovedesc că mijloacele clasice ale scrisului pot și în ziua de azi să atingă corzile profunde ale sensibilității sufletești. Mulțumesc Cocuța, mulțumesc Daniela că mi-ați redat conștiința demnității de a aparține unei familii a cărei vitalitate rezidă în devotamentul membrilor săi.

  • Chiar unde esti copilarie?
    Liana Herman, 04.10.2016, 21:09

    Recunosc ca am cunoscut-o pe Cocuta Stefanescu , pe Mircea Stefanescu, dramaturg de valoare incontestabila si pe fiica lor Daniela in casa familiei Ulubeanu, respectiv a
    prietenei mele de o viata Nicole Ulubeanu, astazi Nicole Sima. Si recunosc ca am citit majoritatea capitolelor acestei carti cind erau " calde", scoase din cuptor, adica pe niste
    foi batute la masina de scris a Cocutei. Ce femeie deosebita, ce farmec, cita energie ne insufla tuturor celor care eram
    cu ea la aceeasi masa. Tin minte ca citeam foile cu nesat
    in timpul noptii, rideam si plingeam, ii relatam reactiile
    prietenei mele Nicole si o intrebam de ce Cocuta nu le
    publica intr-o carte. Probabil ca numai acum i-a venit vremea... Bravo, Daniela ! I-am iubit si admirat pe parintii tai, iar tu n-ai cazut departe de POM. Si bravo Nicole!


  • Emotionanta prezentare, frumoasa carte
    Elena K, 01.10.2016, 19:14

    Si mie mi-a deschis pofta cititului emotionanta prezentare a lui Nicole Sima. Asa ca am citit aceasta carte pe nerasuflate. Mi-a placut foarte mult. Amintirile din copilaria autoarei sunt povestite cu multa sensibilitate si umor, fara detalii lungi si plictisitoare. Iar fotografiile de epoca au un farmec aparte si completeaza in mod fericit continutul.
    Mi se pare grozav ca urmasii sa poata citi asemenea amintiri despre rudele lor disparute, povestite atat de frumos. Putini sunt cei care fac asa ceva, si putini cei care au parte de asa ceva.


    • RE: Emotionanta prezentare, frumoasa carte - MULŢUMIRI
      Daniela Stefanescu, 02.10.2016, 11:41

      Îi mulţumesc Elenei că este prima — în afara nepoatelor autoarei — care citeşte Amintirile mamei mele şi le şi comentează atât de frumos, îmboldită fiind şi ea de minunata prezentare a lui Nicole, pentru care rămân recunoscătoare.
      Doresc să profit de acest moment important pentru mine, spre a mulţumi Editurii LiterNet ca s-a implicat alături de mine în realizarea acestui proiect. Mulţumirile mele se adresează în mod special domnului Răzvan Penescu şi doamnei Ana Damian, pentru profesionalismul deosebit pe care l-au dovedit.
      Ziceam că este un moment important pentru mine, nu numai deoarece văd că textul mamei şi pozele-document constituie acum o frumoasă carte electronică, ci şi pentru că acum s-au împlinit 15 ani de când autoarea nu mai este printre noi. Aşa cum spune în carte, a ajuns şi ea "în lumea umbrelor", în care se duseseră deja cei pomeniţi într-o anumită poveste anecdotică din carte. Mama mea îi roagă pe cei dragi în finalul poveştii: "Vă rog mult — pînă om veni și noi acolo — căutați un loc să semene cu luminișul din păduricea [în care se afla atunci adunată familia] și rețineți din eternitate o zi luminoasă ca aceea a începutului de vară în care am petrecut minunat împreună și... s-o mai trăim o dată! Da?"
      DA... de ce nu? Orice este posibil, atâta timp cât crezi cu tărie în visuri, în idealuri şi în dragostea este mai presus de tot şi toate şi ne uneşte peste timp şi spaţiu.


  • Superba introducere
    Gaby Israeli, 29.09.2016, 00:19

    Adevarat, Nicole Sima a scris din suflet si cum in tineretea mea am cunoscut-o bine pe "Cocuta", o recunosc deja in aceasta descriere sumara dar autentica. Sunt convinsa ca voi aprecia cartea si ca, citind-o, voi retrai momente pline de emotie.

    Gaby Israeli

  • admirație
    mirjam bercovici, 26.09.2016, 12:25

    Citind minunata introducere scrisă de Nicole Sima, sunt convinsă că și cartea îmi va fi pe plac, mai ales că am cunoscut-o pe autoare.
    Cocoța Ștefănescu a fost un om deosebit .
    Mirjam Bercovici

Click pentru a mări coperta


CATALOG

Sageata Cărţi pentru copii
Sageata Eseu
Sageata Fotografie & Arte plastice
Sageata Jurnalistică
Sageata Palimpsest
Sageata Poezie
Sageata Proză scurtă
Sageata Roman
Sageata Scenarii
Sageata Screensaver
Sageata Teatru


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer