A fost odată ca niciodată...
Delia Oprea
Am avut o copilărie fericită, doi bunici desprinşi din poveşti, chiar din poveştile pe care ei mi le spuneau într-un ritm care a făcut ca la un moment dat să epuizeze folclorul, pe Ispirescu, Creangă, fraţii Grimm, Andersen, mi-au citit toate cărtiţele vechi şi noi şi nu au mai găsit nimic... a fost un moment de derută pentru că eu spuneam mereu "vreau alte poveşti" şi ei nu mai ştiau, aşa că bunicul cel minunat s-a apucat să îmi scrie altele noi. Aşa am înţeles eu că lumea basmului nu este o lume din trecut, nici măcar complet imaginată, ci una care trăieşte, iar atunci când ştii să păstrezi cheia, atunci când ştii vorbele care deschid poarta, tărâmul basmului poate fi continuu completat şi înfrumuseţat. Oricine poate închide ochii şi să îşi imagineze poveşti, numai că oamenii mari sunt rareori atraşi de lumea basmului, e un defect al lumii celor mari, de aceea când cinci scriitori scriu poveşti nu pot decât să cred că fiecare a fost scrisă pentru mine, la fel ca în copilărie, şi să mă bucur de fiecare în parte.Ar trebui să le prezint dar nu am să o fac, vă voi spune doar că Lucia Verona, Gabriela Vrânceanu Firea, Radu Preda, Olga Delia Mateescu, Cristina Grecu povestesc! Nimic mai mult despre poveştile lor, pentru că poveştile, se ştie, sunt mistere la fiecare participă în felul său. Ascultaţi-le fără să uitaţi că "realitatea oricât ar fi de frumoasă, interesantă, atractivă sau respingătoare nu este niciodată atât de captivantă încât să depăşească urzeala basmului". O spunea un bunic bătrân unei fetiţe care atunci înţelegea mult mai multe, poate aceste poveşti ne vor ajuta să ne redescoperim ceva uitat din copilăriile noastre, vor redeschide pentru o clipă lumea magică în care toţi am trăit cândva.
Am uitat să spun că sunt poveşti pentru copiii dumneavoastră sau nu am uitat, pur şi simplu aceste poveşti sunt pentru toată lumea.
A fost odată ca niciodată...
