Scriu despre lucruri care se tac, pentru că oricum nu
m-aş crede nici eu dacă nu mi
s-ar fi întîmplat mie:
Lucram pentru
Tatăl meu obosit (un text de Gellu Naum, publicat de
Editura LiterNet) în germană, în spaţiul german, cu studenţi germani, cînd o pisică germană a intrat în sală
şi-a urcat pe scenă. Dl. Esrig a spus: "E Japonica. Gellu a
trimis-o pe Japonica în inspecţie".
Noi, ceilalţi, ne adresam pisicii ca unei pisici: "pis, pis..." etc. Ea se uita cu dispreţ.
Ne-am jenat. Pisica
şi-a văzut
de-ale ei cu seriozitate, apoi a plecat. Am
văzut-o bine. Parcă semăna cu Japonica, dar nu
mi-o aminteam bine pe Japonica. A murit demult şi eu am
văzut-o doar
într-o poză.
Cum am ajuns la computer am intrat pe
www.gellunaum.ro. Ştiam că
acolo e poza cu Japonica. Aaaaah!!!!
M-am repezit la telefon fără
să-mi dau seamă
că-l sun pe dl. Esrig la o oră absolut necivilizată şi cred
c-am urlat în telefon: "Pisica de azi e EXACT ca Japonicaaaa!!!! Am văzut poza cu Japonica pe site!" Domnul Esrig a răspuns calm: "Doar
ţi-am spus".