Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Editura LiterNet  Sageata  Jurnalistică

Versiunea în limba românăEnglish versionVersion françaiseČeský

Iulia Blaga: Fantasme şi adevăruri. O carte cu Mircea Săucan

ISBN: 978-973-7893-65-9
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
4 fragmente cu Iulia
Alex. Leo Şerban
Descarcă în format pdf
Nu mai găsesc cartea cu Mircea Săucan a Iuliei... Am căutat-o peste tot, am întors casa cu susu-n jos încercînd să dau de ea - nimic.
Ce-i drept, să cauţi ceva în casa asta echivalează cu o sinucidere cu praf, în ralanti: cărţile stau în bibliotecă pe două rînduri, iar cele care n-au încăput nici acolo stau în teancuri instabile prin casă, vai şi-amar să ai nevoie de o carte de la baza "turnului"! Eram convins că e într-un loc, nu e. Poate că e la Kiri (două etaje mai sus), dar Kiri doarme la ora asta. Toată lumea doarme la ora asta! Dar eu am nevoie de ea acum, pentru că nu pot scrie decît dimineaţa... I-am promis Iuliei, i-am promis lui Răzvan, azi e deadline-ul. Uite, îmi spun, dacă ar fi deja pe LiterNet, nu m-ar mai durea capul! Ştie Răzvan ce ştie. Dar, "dacă ar fi deja pe LiterNet", ce mai fac eu aici!?
Pe urmă îmi spun, "Băi deşteptule, tu, care ai făcut teoria Memoriei în cinema, unde ţi-e memoria cînd ai nevoie de ea? La cinema?"

Chestia e că am citit cartea imediat ce a apărut, dar, dacă cu memoria stau mai prost (memoria mea e precum cărţile din casă: ştiu unde sînt, dar nu pot găsi nimic), cu pedanteria stau foarte bine: aş avea nevoie de text măcar pentru a verifica una-alta...
Ce îmi aduc aminte e că am citit cartea cap-coadă dintr-o suflare. Dacă aş fi fost editor, aş fi publicat-o a doua zi. Săucan era un regizor discret, aproape secret. Un fel de Salinger al cinema-ului românesc. A plecat de mult din ţară, după cîteva filme - puţine, dar fundamentale. Iulia l-a "tracked down", cum spun americanii, cu acea tenacitate atît de a ei de curiozitate jurnalistică şi empatie omenească. Am văzut asta în toate interviurile ei (dintre care cel mai recent - minunat! - cu Sergiu Matei): Iulia ştie să pună întrebările cele mai iscoditoare cu aerul că face conversaţie. Cartea cu Săucan e o tacla. Dar o "tacla" la obiect! Nimeni nu bate cîmpii. Se spun lucruri care trebuiau spuse. Multe - pe care nu le putea spune decît Săucan. De la distanţă - se ştie - vezi mai bine. Iulia ni l-a apropiat (ca om), restituind - în acelaşi timp - cineastul. Iar finalul este emoţionant.
Repet: nu e o carte de "filmologie", ci una de umanologie - dacă mi se permite barbarismul... Săucan e genul de personaj despre care-ţi spui: Mi-ar fi plăcut să-l cunosc. Iulia a fost mai iute de picior şi l-a cunoscut. Bravo ei! Şi ni l-a făcut cunoscut şi nouă. Bravo nouă!

Cu Iulia nu e bine să stai de vorbă dimineaţa. E monosilabică şi posacă. Cred că m-ar ucide dacă aş suna-o acum, la 8:43, să o-ntreb ceva (eventual, să-i spun că nu mai găsesc cartea!). Probabil că dialogurile cu Săucan s-au făcut aşa, mai spre prînz...
Simt nevoia să mai zic două cuvinte despre Iulia. Pentru că, pînă una alta, dacă n-ar fi fost ea, n-ar fi fost nici cartea asta: mai simplu nu se poate spune. Săucan ar fi rămas un distins regizor plecat de mult, omagiat - la intervale lungi - la Cinematecă, rămas în memoria celor de-o vîrstă cu el şi cu asta, basta. Am fi respectat artistul, dar am fi ratat întîlnirea cu omul. Or, omul (aşa cum respiră în cartea asta) era formidabil!

Iulia a avut fler. Iar dincolo de fler - multă hărnicie, pasiune, răbdare. Rar am văzut-o blazată. La toate festivalurile la care mergem împreună, cred că e prima care "transmite". Nici nu se termină bine filmul că sare din scaun şi-mi spune "Te pup Leuţule, mă duc să transmit!" Apoi o văd la computer (mai nou, la laptop), scriind de zor. Scrie repede şi bine, "în culori". Dacă sîntem la Berlin, o-nsoţesc "la schinken". Nu ştiu cum poate o fată atît de drăguţă să bage în ea atîta schinken (şuncă nemţească) şi să arate atît de bine! Îi place "cu crustă", dar nu se-ngraşă. Dacă nu aţi văzut-o niciodată (că nu prea-i place să apară la televizor), o s-o vedeţi în filmul lui Cristi Mungiu 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Ea e fata aia din tramvai la care-or să se uite toţi bărbaţii. Iar eu zic: "Ea e fata din tramvai care-a scris cartea despre Mircea Săucan!"
Dacă "sequel"-ul acestei cărţi ar fi o bandă desenată, atunci faza următoare ar fi o "stea" explodată pe care ar scrie - mare - "WOW!"

(by Leuţu)





1 comentariu

  • felicitari Iuliei
    laci [membru], 20.03.2007, 22:46

    Fara comentarii.Tot ce spune,adica scrie,Iulia este foarte frumos.

Click pentru a mări coperta


ALTE CRONICI ALE ACESTEI CĂRŢI

Sageata Portretul unui necunoscut: Mircea Săucan - Cu Iulia Blaga pe urmele unui artist insolit, Marian Rădulescu
Sageata Cuvânt înainte la ediţia electronică, Iulia Blaga


CATALOG

Sageata Cărţi pentru copii
Sageata Eseu
Sageata Fotografie & Arte plastice
Sageata Jurnalistică
Sageata Palimpsest
Sageata Poezie
Sageata Proză scurtă
Sageata Roman
Sageata Scenarii
Sageata Screensaver
Sageata Teatru


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer