Coperta cărții

Despre autor

Florin Cojocariu vede lumina zilei într-o noapte din mai 1967 în Suceava. Se îndrăgosteşte prima oară la 7 ani şi se dăruie total ducînd ghiozdanul iubitei pe drumul spre casă. Apoi adoarme în fiecare noapte visând cum o salvează din situaţii de o gravitate deosebită. Nu e făcut pionier decât în clasa a şaptea. Până pe la 17 ani nu prea înţelege ce-i cu el, îi e grozav de frică de fete, motiv pentru care citeşte cărţile de biologie ale maică-si şi e pasionat de electronică. Intră la Facultatea de Fizică pentru că, spune el, e pasionat. O abandonează în ultimul an ca să se apuce de tot felul de afaceri, noua modă a anilor 90. Reuşeşte în afaceri apoi eşuează lamentabil. Are ochelari şi reputaţie de om nesuferit. Se apucă de scris din frustrare (are foarte multe frustrări). Unii citesc ce scrie şi zic că e bine. Alţii spun că nu. Nu se ştie exact de ce anume dar el învaţă, în cursul unei maturizări cam târzii, că nu trebuie să existe explicaţii la orice. După zece ani de la abandonarea facultăţii se hotărăşte s-o termine, prilej de împlinire şi satisfacţie. Cu atât mai mult că dă şi proba la sport alergând pe un teren în spatele facultăţii spre deliciul tinerei generaţii. E cam gras, coleric şi are mania să discute logic cu soţia. Pleacă în Franţa din motiv de iubire. Acum stă acolo din acelaşi motiv şi altele care au apărut între timp.

0 comentarii

Publicitate

Sus