Fraţii Montgolfier şi confraţii Şerban
Ioana Pârvulescu
4 iunie 1783, Annonay - Ardèche. Un balon singuratic, în a cărui nacelă nu e nimeni, se ridică spre cer. E o specie nouă de zburătoare, făcută din pînză şi hîrtie. Balonul lansează aşadar moda balonseidului, obligatoriu pentru călătorie. E prins într-o plasă de sfoară şi încheiat la toţi cei 1800 de nasturi, ca un obiect binecrescut ce este. Nu poţi ajunge sus, în cer, în ţinută neglijentă. Umflat cu aer cald, străbate 2 km în 10 minute, apoi cade într-o vie. Autorii lui sînt Etienne şi Joseph Montgolfier, aşa că invenţia lor se va numi montgolfière.19 septembrie 1783, Versailles. În prezenţa lui Louis XVI, un alt balon, albastru cu galben, se înalţă spre boltă. De data aceasta e un «vol habité». Trei fiinţe nevinovate iau parte la experiment: două dintre ele au aripi proprii, un cocoş (galic) şi o raţă, a treia însă e însă o făptură pur terestră, obişnuită să rumege iarba verde de acasă, aşa că, la un eventual accident, e prima victimă: o strămoaşă a oiţei Dolly. Balonul coboară însă cu bine pe pămînt, iar creaturile înaripate şi patrupede din el sunt recuperate în stare bună. Despre impresiile lor nu s-a păstrat nimic.
21 noiembrie 1783, Paris. Jean-François Pilâtre de Rozier şi Marchizul d'Arlandes îşi iau zborul în montgolfierul fraţilor Etienne şi Joseph şi ajung la 1000 de metri înălţime.
19 ianuarie 1784, Lyon. 5 persoane au curajul să urce în balon alături de Pilâtre de Rozier. Nu şi Etienne sau Joseph. Aceştia i-au jurat tatălui lor, puţin încrezător în siguranţa călătoriilor celeste, că nu vor folosi niciodată invenţia lor pe propria piele.
Ce-ar mai fi de adăugat? Că fraţii Montgolfier au peruci rulate în buclă deasupra urechii, că au obrazul complet ras, după modă, că ţin o papetărie, că Etienne, binecuvîntat fie-i numele, e inventatorul hîrtiei veline, iar Joseph, dimpotrivă, e cel care aruncă hîrtia în sobă. Aşa ajunge Joseph să remarce puterile magice ale aerului cald, care înalţă şi ţine în aer fire de funingine, iar de aici pînă la ideea montglofierului n-a fost decît un pas. Şi, în fine, cel mai important detaliu pentru cartea noastră: dacă n-ar fi fost domnii Montgolfier, prima montgolfiadă internautică, care leagă numele şi prenumele a doi confraţi literari, Alex. Leo Şerban şi Şerban Foarţă, n-ar fi avut loc...
... După exact 222 de ani
14 octombrie 2005, Bucureşti. Dl. Leo Şerban trimite în cerul emailat un montgolfier verde către confratele său Şerban Foarţă.
17 octombrie 2005, Timişoara. Dl Şerban F. face transformări substanţiale balonului dintîi şi, în rime din limba fraţilor Montgolfier, îi dă un alt proprietar: un mongol mîndru, adică, «un Mongol fier de sa montgolfière». Scrisorile continuă să zboare între Timişoara şi Bucureşti încărcate cu bucăţi de montgolfier, fotografii, asociaţii aeriene şi terestre, versuri cu sclipici, cu lipici şi alte invenţii ale ingineriei verbale foarţă-leo-şerbaniene.
13 noiembrie 2005, Bucureşti. Dl. Leo Şerban lansează ideea unei cărţi scrise pe hîrtia velină a internetului.
16 noiembrie 2005, Oraşul interzis, China. Dl. Leo Şerban trimite un mesaj de montgolo-chinezonaut, în amintirea corespondenţei cu montgolfiere.
24 noiembrie 2005, Timişoara. Dl. Şerban Foarţă aruncă lest colorat din balon şi îi iese un pastel minion lila, bleu, rose.
10 decembrie, Timişoara. Balonul pocneşte pe neaşteptate. Jocul însă nu cade la pămînt, rămîne suspendat.
13 decembrie, Bucureşti. Confraţii Şerban stabilesc publicarea internautică a voiajului celest cu lest şi cu rest de scrisori. Mingile aeriene schimbate de ei au vagabondat săptămîni la rînd în spaţiu, ca baloanele în veacuri mai răsărite decît al nostru. Îţi trebuie multă pricepere, spirit de aventură, bucurie, simţ poetic, curaj, dorinţă de explorator şi sfidare la adresa sedentarilor spiritului ca să joci un asemenea joc.
Ce-ar mai fi de adăugat? Că, spre deosebire de fraţii Montgolfier, confraţii Şerban poartă barbă.
