Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Editura LiterNet  Sageata  Eseu

Versiunea în limba românăEnglish versionVersion françaiseČeský

Dan Petrescu: Scrisori către Liviu (1994-2004)

ISBN: 973-7893-21-2
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Scrisoare către Dan Petrescu
Liviu Antonesei
Descarcă în format pdfAlte formateCiteşte un fragment
Dragă Dan,
Aşa de dor îmi era de scrisorile tale culturale şi acidulate încît, atunci cînd mi-ai dat cartea "de hîrtie", nu m-am putut abţine şi le-am recitit dintr-o suflare. Mai mult, le-am citit şi pe cele destinate celuilalt Liviu, Cangeopol, nu mie.

Acum, mă bucur că volumul va avea şi o versiune electronică. Pe de o parte, pentru că te văd noile tehnologii, pe de alta pentru că aceste scrisori, destinate iniţial mie şi publicului de la Timpul, vor avea şi mai mulţi cititori. Ar fi păcat de aceste explozii de inteligenţă, cultură, spirit critic şi efecte de stil, situate contra curentului, să rămînă doar aşa, pentru noi, ăştia, cum zic francezii, les connaisseurs. De aceea le-am şi publicat cu atîta promptitudine prima oară, de aceea m-a bucurat apariţia lor în volum, de aceea salut entuziast ediţia lor on-line. Mă ştii doar, nu mă pot bucura singur de lucrurile de calitate! Hei, hei, nu vorbesc chiar de toate, nu te gîndi imediat la prostii!

Din păcate, exerciţiul inteligenţei cade unora rău. Nu ştiu din ce motiv, dar e halucinant să vezi că atîtea minţi - zice-se bine mobilate! - par să capete tulburări la stomac la lectura lor. E ceva, totuşi, să-i ai împotrivă şi pe "păltinişeni", şi pe "româniiliterari", şi pe unii "corecţipolitic", şi pe "româniimari" în acelaşi timp. Adică şi pe Pleşu şi Liiceanu, şi pe Manolescu şi Alex. Ştefănescu, şi pe Vadim and Co., ba chiar şi pe Laszlo Alexandru care, la început, te admira. Dar el îl admira incondiţional şi pe Goma la început, iar asta nu-l împiedică să-l injurieze acum, nici să te acuze pe tine de "glume de crîşmă" (Doamne, iartă-mă de citarea vorbei proaste!), pe tine, care nici măcar în restaurantele de lux, cu ştaif şi mise en place ca lumea, nu intri de bunăvoie! Dar clujeanului nostru pare să i se fi aplecat de disidenţi în general, că nu i-au scăpat nici Dinescu, nici Dorin Tudoran, cum nu i-am scăpat nici eu pentru că i-am făcut mici servicii gramaticale într-un text trimis la revistă. Deh, dacă nu ştie să mănînce, dacă i-a înfulecat pe nemestecate la început pe disidenţi, e normal să i se aplece acum!

Dragă Dan, ştii ce m-am gîndit? Că atunci, la 2 Mai, cînd dragul de Luca te-a bănuit că ai fi dotat cu trei noix, nu cu două, ca noi toţi ăştilalţi, avea mare dreptate. Altfel, n-ai rezista atît de tenace, nu de acum, ci de cîteva bune zeci de ani, tuturor criticilor şi adversităţilor. Şi dacă ar fi vorba doar de asta, dar mai sînt şi insultele, insinuările, injuriile, ameninţările cu "cremenalul" şi porcăriile "intelectuale" de tot neamul lor.

Şi m-am mai gîndit la ceva. Că trebuie să te simţi foarte singur, că altfel n-ai scrie scrisori. Şi e normal să te simţi aşa. Cangeopol e în Statele cele Unite. Antohi la Budapesta, că s-a dat cu ungurii (dar acum îmi scrie de la Berlin)! Luca se "ocupă" mai mult de noi decît de ei. Călinescu e de un calm imperturbabil. Eu parcă m-am blegit de tot - dacă mai comit un pamflet ca lumea pe an. De evoluţia altora (Georgică, de-o pildă!) nu mai vorbesc, ca să nu cad în păcatul imputat prietenului Laszlo! Şi e nasol să te simţi singur cu atîta prostie, rea-credinţă şi bădărănie cu zorzoane şi pretenţii în jur.

Aproape un an ai stat la Iaşi şi nema scrisori, dragă Dan! Doar de-am reuşit să ne vedem de cîteva ori. Acum, eşti din nou la Bucureşti, poate ai reuşit să te instalezi cît de cît acceptabil şi poate vei simţi iarăşi destulă singurătate în oribilul Megalopolis ca să te tenteze din nou genul epistolar pe care, cu atîta strălucire, l-ai reabilitat în epoca telefonului mobil, a e-mail-ului şi a Internetului. Noi, aici, aşa sperăm! Că îţi vei pune din nou la lucru acizii alchimici ca să verifici ce e aur pur şi ce e aur calp. Iar dacă ultimul va fi în cantitate copleşitor mai mare, desigur că iarăşi va fi de vină acidul, iară nu proasta calitate a metalului verificat! Păi aşa e în lumea noastră, şi tu ştii asta foarte bine şi nu dezarmezi, iar eu tocmai din acest motiv te admir şi te implor să-ţi reiei beneficele, revigorantele texte.

În aşteptarea noilor tale epistole, rămîn acelaşi prieten devotat,
Liviu
5 mai 2005, în Iaşi




1 comentariu

  • O formă de adolescenţă
    Clara [membru], 12.08.2007, 19:49

    La lectura acestor scrisori, te simţi aidoma lui Mutulică ; transportat pe o pană. Starea de încântare pe care ţi-o procură e de netăgăduit. Si aceasta deoarece, pe lângă alte infailibilităţi stilistice, Dan Petrecu o are şi pe acceea de a fi de ne-ntrecut ca narator.

    Pentru a parcurge scrisorile lui Dan Petrescu, posterioritatea nu va avea nevoie, cum spune Lazslo Alexandru, de ample note explicative. Referinţe produc toate timpurile. Si la urma urmei nu atât realitatea încifrată în scrisori e în cauză cât tipul de realitate pe care-l induce o conjunctură în care vanitatea scriitoricească, prin ea însăşi nemăsurată, e exacerbată de libertatea de expresie a banului şi de favorurile puterii. Este situaţia de la noi după \'89.

    Ce mică e lumea asta mare, am putea spune! Poate. Dar mai contează şi ochiul prin care e privită. Dan Petrescu, prin virtuţile condeiului, curăţă peisajul literar şi politic de multe din scoriile sale. Şi o dată cu el parcă şi privirea noastră se mai înseninează. Numai că nu reuşeşte să facă mai mică această lume mare, deşi nici voinţa nici puterea nu i-au lipsit. Şi m-am întrebat de ce. M-am întrebat de ce, pe Andrei Pleşu în viziunea lui Dan Petrescu, îl găsesc mai curând simpatic. De ce nici Liiceanu, nici Manolescu şi nici unul din cei care îndrăznesc să respire acelaşi aer cu autorul nu-mi apar cu adevărat diminuaţi.
    Cred că răspunsul e în natura acestui autor, la care "bila neagră", reală, nu face decât să alimenteze marea-i gratuitate. Poate Monica Lovinescu avea dreptate ; e aici o formă de adolescentă. Dar dacă stăm să ne gândim bine, nici nu merită să te maturizezi oricum.



Click pentru a mări coperta


CATALOG

Sageata Cărţi pentru copii
Sageata Eseu
Sageata Fotografie & Arte plastice
Sageata Jurnalistică
Sageata Palimpsest
Sageata Poezie
Sageata Proză scurtă
Sageata Roman
Sageata Scenarii
Sageata Screensaver
Sageata Teatru


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer