Coperta cărții

Un experiment

Volumul pe care vi-l prezentăm acum este un experiment.

Cele două piese de teatru ar fi putut să fie publicate pe hârtie, una dintre ele a fost jucată la radio, amândouă sunt pregătite pentru scenă, şi totuşi ele apar astăzi într-o formă nouă, intermediară, situată undeva între austeritatea cuvântului scris şi bogăţia unei scene de spectacol.

Noutatea constă în încercarea de intertextualism la care participă, de data aceasta, nu numai texte ci şi imagini. Cartea electronică îşi permite să invite în acelaşi spaţiu doi artişti: evident scriitorul, Lucian Dan Teodorovici, care pune la dispoziţie un text, în cazul de faţă două variante ale aceleiaşi piese de teatru şi un arhitect, Horia Marinescu, care pornind de la cuvinte construieşte decoruri, de fapt regândeşte discursul în colaje, care oricând pot fi scoase şi ele din context pentru a-şi trăi propria viaţă.

Totul este rescris din cuvinte şi imagini. Nimic nou sub soare - se poate spune - cartea ilustrată există de când lumea, numai că aici nu este vorba de a ilustra o carte ci de a crea un suport pentru cuvinte, suport care poate fi şi completare dar şi prelungire; cartea se transformă într-o scenă iar cititorului i se dă şansa să devină regizor.

Se încearcă, de fapt, să se folosească modelul pe care Lucian Dan Teodorovici îşi construieşte piesele: pe de o parte redundanţa folosită ca expresie artistică, care predispune la un anume joc de repetare la infinit, apoi chiar viaţa personajelor care îşi amestecă rolurile între ele vrând să anuleze însăşi ideea de public şi de reprezentaţie.

Piesa de teatru Audienţă 0 se joacă cu publicul făcându-l să dispară, volumul electronic Audienţă 0 reinventează rolul cititorului, care este chemat să participe activ, să îşi imagineze propria versiune a faptelor, fapte scrise, fapte "desenate", legate între ele de imaginaţia fiecăruia, într-un metatext.

0 comentarii

Publicitate

Sus