Gelu Vlaşin nu scrie poezie
Autori diverși
Gelu Vlaşin nu scrie poezieEste o afirmaţie riscantă. Nu voi încerca să o demonstrez riguros, nu mă voi folosi de elemente de teorie literară, nu voi aduce în discuţie nici un curent, voi nega fără probe chiar titlul care afirmă, foarte desluşit, că ceea ce veţi urma să citiţi este un poem.
Am să vă spun că este o descoperire, o intuiţie, un secret revelat.
Că Gelu Vlaşin sculptează în marmura dură a cuvintelor până când îndepărtează miraculos tot surplusul din fraze care îmbracă inutil esenţa ca să devină text. Rămâne în urmă o structură aparent fragilă dar perfect autonomă, rezistentă ca o pagodă japoneză, în care el îşi închide moartea, zborul, uitarea, iubirea, dar acestea nu devin prizoniere ci sunt acoperişuri pentru turnurile lui.
Volumul este străbătut de la un capăt la altul de cai. Îi veţi auzi tropăind printre cuvinte, uneori veţi vedea turnuri de cai albaştri alteori cai visând. Sunt caii lui Franz Marc. Sunt locuitorii dintre turnuri, cei care au dreptul să trăiască în spaţiul visării, unde stăpân este Gelu Vlaşin.
Urmând spiritul turnului poem am decupat păreri despre el, idei care încearcă să îi definească cuvintele, dar e sigur că şi spaţiile albe tot despre el vor vorbi.
Delia Oprea
Pe fundalul poeziei tinere, scrisă după Revoluţie şi exploatând la maximum libertatea de expresie câştigată, debutul lui Gelu Vlaşin iese în evidenţă tocmai prin absenţa însuşirilor "tari", a convexităţii psihologice şi a violenţelor de rigoare. Regula zilei pare a fi contestarea oricărei reguli. Eşti înconjurat de explozii verbale şi vezi nenumărate poeme ieşite din matcă şi revărsate în pagină. Liricul alunecă în epic (şi în dramatic), figuraţia poetică se reduce semnificativ, pe măsură ce textul devine direct, contondent - şi abundent [...] Gelu Vlaşin adoptă o formulă minimalistă, mizând pe expresia concentrată şi pe valoarea spaţiilor albe dintre cuvinte [...]. Adevărul e că, la o lectură repetată, poezia lui Gelu Vlaşin câştigă printr-o anume forţă incantatorie, formula sa prinzând mai bine şi reţinând mai mult atenţia cititorului. [...]
Daniel Cristea-Enache
Poetul a debutat în "România literară" (1999) cu câteva "depresii" personale şi sugestive: notaţii discret-sentimentale dintr-o realitate cu site, internet, web, cielo, joyce lauren blanc, jacuzzi şi telenovele. [...] Postmodernistă este senzaţia de prozaic cotidian - nici transparentă cu totul, nici de tot opacă - peste care atârnă umbra unei femei pierdute [...]. Cea mai mare calitate a acestei poezii, care un pare a unui începător, este egalitatea cu sine, tonul neschimbat, nivelul pretutindeni înalt al emoţiei lirice.
Nicolae Manolescu
Premiat de către Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti pentru volumul de debut - Tratat la Psihiatrie, Gelu Vlaşin" este deja un nume al ultimei generaţii de scriitori, poet remarcat de lumea bună a literaturii române de azi, autor de manifeste literare incomode şi publicist avizat, Gelu Vlaşin dă sens noii sensibilităţi apărute în anii schimbării mileniilor şi mentalităţilor. Publicat de mai toate revistele noastre literare, premiat la festivaluri de poezie, Gelu Vlaşin e un profesionist "sosit când trebuia" în literatura română! Îl salut şi pe această cale ascensiunea [...]. /
Liviu Ioan Stoiciu
Minimalistă prin excelenţă, poezia lui Gelu Vlaşin nu îşi propune să rupă, cum se spune, gura târgului; în schimb impune printr-o distincţie specială, ca un jucător de renz care, neputând concura pentru punctajul maxim, îşi asumă deliberat alternativa "jocului la zero". [...] Antenele sensibilităţii lirice captează un sound proaspăt, reconfortant, conturând în jurul spaţiilor absente o atmosferă delicată. [...] Gelu Vlaşin e un poet deja format, cu o voce distinctă şi, subliniez, cu o poetică evoluată.
Paul Cernat
Există în aceste poeme, aşa cum se poate vedea, sentimentul unei "invazii" a obiectelor, care "rupe" mişcarea conştiinţei, iar peste "harta" sentimentelor se abate în permanenţă umbra unor lucruri dizgraţioase şi inutile, care o "decupează", sfârşind prin a-i împrumuta personajului liric aspectul omului-mozaic ce reproduce mimetic aspectul "fragmentarist" al realului. Iar "peisajele" lui Gelu Vlaşin vor fi populate, prin urmare, de prezenţe hibride, care sunt în acelaşi timp (ca la Urmuz) oameni şi lucruri.
Octavian Soviany
Gelu Vlaşin este unul dintre tinerii poeţi afirmaţi în ultimul timp şi - după mine - el are deja o voce distinctă, preferinţe stilistice marcante şi - în cadrul postmodernismului - nu se vădeşte deloc lipsit de lirism, adică de viaţă şi de imaginaţie [...].
Constantin Abăluţă
